Dragă Adrian,
Am auzit că ai fost condamnat la închisoare. Îmi pare rău să aud asta. Avem amintiri atât de frumoase împreună. Îmi amintesc cum amenaja doamna Dana vila de la Neptun, înainte de fatidicele alegeri din 2005, sau când au fost, când a câștigat mizeria aia de Băsescu. Doamna Dana era așa de sigură că ieși prezident, încât voia să remodeleze complet vila prezidențială de la Neptun, pentru că, nu-i așa, un Năstase nu își atinge fundul de bășinile răposaților Nicu și Lenuța.

Îmi aduc aminte și de mătușa ta, Tamara. Ce femeie iubitoare, credincioasă și cu frica de dumnezeu era. Era o biată pensionară, vai de capul ei, de-abia avea bani de pe azi pe mâine. Dar de atunci se vedea că vă trageți dintr-o familie puternică, domnu’ Năstase. Așa pensionară cum era, bolnavă și amărâtă, tot reușea să pună deoparte, din pensia ei de mizerie, câteva miliarde lunar. Și ce norocos ați fost, cum le-ați moștenit dumneavoastră

Rememorez cu drag cum ne ziceai tu să-ți numărăm ouăle. Unul din momentele maxime ale vieții mele alături de tine. În secret, eu știam că ai 2, dar tăceam chitic, poate vine cineva și demonstrează că ai avut 4. Eh, se pare că astăzi a venit demonstrația. Nu ai 4, ai tot 2, cam șfarogite, după cum se vede. De acum, dragă Adriene, o să ți le numere domnii de la penitencia. Ba și mai mult, în timp ce le numără o să ți le și mângâie. Cu multă plăcere, de ambele părți.

Te las acum, Adrian. Înțeleg că în curând se dă stingerea, iar întunericul aduce, după cum toți știm, DRAGOSTEA.

Iubire plăcută, Adrian.