Observ că s-a declanșat un mare val de susținere, simpatie față de marea revoluție ucrainiană și noii săi lideri. Cred că s-a sărit puțin calul cu asta, trecând de la mila față de niște oameni uciși de forțele care ar trebui să îi apere, la susținerea unor lideri noi, mai mult sau mai puțin democrați. Dar nu asta e problema mea.

În 1878, România a fost silită să cedeze imperiului rus, deși cele două state erau aliate, județele Cahul, Bolgrad și Ismail pe care le moștenise de la principatul Moldovei în 1859 ; a redobândit această regiune în 1918 prin unirea Basarabiei;

În vara anului 1940, prin ultimatumul și dictatele consecutive pactului Hitler-Stalin, România este silită să cedeze Uniunii sovietice: Bucovina de Nord, ținutul Herței și Basarabia, Ungariei: Transilvania de Nord, iar Bulgariei: Dobrogea de Sud (la sud de linia Ostrov-Vama Veche) ; a redobândit Transilvania de Nord prin Tratatul de la Paris din 1947 ;

În 1948, printr-un protocol bilateral româno-sovietic, România, înfrântă de Uniunea Sovietică în 1944, este silită să-i cedeze acesteia, deși între timp cele două state deveniseră aliate în septembrie 1944, insulele Coasta-Dracului (Tătaru-mic), Dalerul mare, Dalerul Mic, Maican, Limba și Șerpilor, primele patru situate pe Brațul Chilia, a cincea la ieșirea acestuia în mare, iar a șasea în larg;

În 2009, după delimitarea frontierei maritime între România și Ucraina prin decizia nr. 2009/9 din 3 februarie 2009 a Curții Internaționale de Justiție (CIJ) de la Haga[2], România a mai pierdut o fâșie de ape teritoriale în dreptul golfului Musura prin stabilirea balizelor frontaliere ucrainene nu pe traseul frontierei de jure (de drept) ci mai la sud, de-a lungul digului nord de la Sulina și de acolo la linia fixată de CIJ, creând astfel un nou traseu de facto.

Românii care mai locuiesc astăzi în Ucraina se află în permanenţă între două focuri – cel al ucrainenilor, care promovează o politică de deznaţionalizare, şi cel al activiştilor din aşa-zisa „Asociaţie naţional-culturală a moldovenilor din Ucraina”. Această asociaţie, fiind condusă de adepţii moldovenismului antiromânesc, a acuzat România că, chipurile, îi obligă pe cetăţenii din Cernăuţi să-şi schimbe naţionalitatea din moldovean în… român, dându-le cu sacul paşapoarte româneşti.

La data de 11 mai 2004, Ucraina a început lucrările de construire a canalului Dunăre – Marea Neagră (pe braţele Chilia şi Bâstroe din Delta Dunării) şi la 26 august 2004 a inaugurat oficial prima etapă. Lucrările de construire a căii de navigaţie au fost reluate în luna noiembrie 2006, o porţiune aflată integral pe teritoriul Ucrainei fiind redată navigaţiei în luna aprilie 2007.

Implementarea de către Ucraina a proiectului „Bâstroe” încalcă atât prevederile a numeroase convenţii internaţionale (link pe site-ul MAE) din domeniul protecţiei mediului, cât şi ale unor acorduri bilaterale.

Și multe altele.
Nu. Ucraina nu ne este o țară prietenă. Ucraina deține teritorii românești, pe care și le arogă ca fiind tradițional ale lor, Ucraina duce o politică liberă de ucrainizare forțată a românilor și în nici un caz nu e interesată de relații bune cu noi.

Serios, când mă puneți să plâng de dragul Ucrainei, CA STAT, e ca și cum m-ați pune să plâng de dragul Ungariei, care a fost ștearsă de pe suprafața terană de o bombă nucleară, trimisă din greșeală de aliații americani, în drum spre Koreea.

Which I will not.