Am fost ieri la Liverpool One, crezând că e vreun mall. Nu am fost dezamăgit, deși nu e mall, e o zonă pietonală cu magazine și chestii simpatice și scumpe. Se pare că, în Liverpool, nu există malluri conform imaginii noastre despre ce e un mall. Bine, există și în Liverpool One o clădire, St. John’s, dar arată, pe interior, ca un Doraly constănțean. (în altă ordine de idei, cine mi-a recomandat să mănânc la Nandos mi-e dator 20 de lire. Mulțumesc)

Cât timp m-am învârtit în jurul suprafeței ocupate de Liverpool One, am descoperit cum au rezolvat englezii problema parcării în zonele centrale. Nu ai unde să parchezi. Fizic. Nu ai loc unde să o lași pe trotuar, pe colț sau oriunde altundeva. Totul are garduri sau stâlpișori, iar străzile, chiar dacă au 2 benzi, sunt înguste și nu există loc de O las și eu șefu 2 minute pe avarii, că am o treabă aici la cafenea.

Chestiile astea și camerele automate de parcare și trafic, care trimit amenzi pe bandă rulantă, însoțită de fotografii frumoase, plus poliția care vâjâie pe străzi, fac ca traficul într-un oraș relativ aglomerat, cam cum e bucureștiul sâmbătă pe la 9 seara, să fie extrem de relaxat, rapid și fără blocaje. Nu am stat niciodată la mai mult de un semafor, iar oamenii sunt foarte lejeri și fără stres, mai ales când văd că ai numere de Savage Land.

Pe de altă parte, 2 ore de parcare la Liverpool One, 5,5 lire. Adică vreo 30 de lei. Civilizația costă.