OLIMPIADA-bug-mafia

Cred că în fiecare an, la Românii au talent, apare câte o târ tipă dansatoare la bară, care face ea ce știe mai bine acolo, după care declară, cu lacrimi în ochi, că lupta vieții ei este ca dansul la bară să ajungă sport olimpic.

E în regulă, putem trece peste asta, orice prostituată are o poveste lacrimogenă și pool-ul ei de creduli care, conform tradiției, pun boticul la povești dureroase.

Dar acum, foarte serios, voi, ăștia credulii, v-ați gândit vreodată cum a ajuns această sportivă luptătoare, să danseze la bară? Sau vă imaginați că era ea o fetiță mică, mică, dusă de mânuță de tăticul ei și a văzut deodată brusc o sală competițională de dans la bară și a început, cu lacrimi în ochi, să își roage tatăl Tati, tati, te rog, lasă-mă să mă antrenez în dans la bară, poate vreodată va ajunge sport olimpic?

Nu, pe bune, chiar credeți asta? Well, am o surpriză pentru voi. Dacă acea sală de fapt e un club de noapte, fetița e mică doar de înălțime și de fapt e o prostituată care, între numere, își atrage potențialii clienți dansând lasciv și costumată sumar pe un stâlp ce simbolizează un falus, aveți dreptate, așa e.

În altă ordine de idei, am ascultat-o și eu pe fetița care a câștigat competiția, Laura Bretan. Vorbește exact ca Răducioiu. Cum se spune la voi aicea, da, da, music is foarte bun pentru mine, eu simte numai bine.

Drăguț, mi-am adus aminte de tinerețe.