Nu mi-a plăcut niciodată ideea din spatele emisiunii Dansez pentru tine. Emisiune în care o rudă al unui om bolnav de cancer/paralizat/lovit de soartă se întâlneşte cu alte 3-4-5 rude ale altor oameni bolnavi de cancer/paralizaţi/loviţi de soartă şi dansează în draci. Cu speranţa ca la final, unul dintre ei câştigă. Iar ceilalţi…aia e. Din partea mea, putea mai bine să le pună pe rudele în nevoie să se măcelărească cu ciomege, într-o groapă umplută cu zoaie, e cam aceeaşi chestie, diferă dichisul. Cine se descurcă mai bine, ăla trăieşte.

Ei, Românii au talent e altceva. Se bazează pe umorul românilor, pe creativitatea lor, pe nevoia de a ieşi în faţă, nevoie atât de caracteristică tuturor. Am râs bine la emisiune, am urmărit-o cu plăcere şi de-abia aştept episodul 2.

Ce a fost mai puţin ok:

Publicul trebuie ţinut în frâu cumva, pentru că dezlănţuirile alea nu îşi au locul când vorbeşte una din gazde. Săraca Andra, câteodată pur şi simplu trebuia să tacă din gură, oricum nu se auzea.

Tot Andra ar trebui să se înveţe să renunţe la râsul tip îhîhî, scos la fiecare chestie oarecum mai funny. Sună urât.

Tipul care are rolul lui Simon Cowel…nu e Simon Cowell şi de aceea, încercarea de a-l copia eşuează, să nu zic lamentabil, dar destul de grav.

Andi Moisescu a exagerat cu da-urile şi cu lăsatul unor afoni dezmembraţi să se producă până la final. E normal, având în vedere că, din ce îl cunosc eu, Andi e o persoană de o bunătate nemărginită… dar împuşti calul cu piciorul rupt, nu îl laşi să sufere.

Per total, funny as hell.
De văzut, neapărat.

Vezi mai multe pe Romanii au talent
Vezi mai multe pe Romanii au talent