Eu cu Luna, pe canapea, rontaim seminte nutline fara sare, ne uitam la un film romantic, 2:22. Film de ala gen el se intalneste cu una pe strada, se simt bine si fericiti, hahaha hihihi, ea ii da adresa si se despart. El se duce acolo a doua zi sa o scoata la cafea si o baba decrepita ii zice cu o voce de cripta „Dar tiiinereee, aici nu mai sta nimeni de zeeeci de ani, ea a muriiiit demuuuuult”. Nu asta e actiunea, dar ca sa intelegeti ce gen de film urmaăream.

ANYWAY, vine finalul filmului și el e împușcat undeva lateral stânga, cam în dreptul rinichiului. Cade jos, ea începe să plângă și să îl scuture, romantismul e la maxim, când nevastă-mea, fostul cadru militar:

– Hai, nu vă mai căcați pe voi, că aia nu e zonă unde să moară.

Și așa se futu romantismul.

În altă ordine de idei, Teresa Palmer…mmmmm.