Știți că orice discuție cu un microbist de fotbal se termină invariabil cu Nu înțelegi ideea/esența/spiritul, funcție de nivelul de cultură al respectivului. Naționala româniei nu joacă nimic de 15 ani? Nu contează, e ideea de fotbal. Campionatul româniei e un gunoi agonizant, condus de infractori, iar dacă Sandu era mafiot, Burleanu este tac-su? Nu contează, e ideea.

Ei bine, acum au început și cei cu rugby-ul.
Înțeleg jocul și îmi place să îl urmăresc, câteodată. Poate și pentru că am norocul de a ști regulile și știu ce e ăla offsaid sau înainte.

Deci tati, românia nu are echipă de rugby, serios. Echipa româniei joacă prost, slab, dezlânat, fără viziune, știe doar să înghesuie jocul pe spații mici, că așa nu se vede că jucăm slab. Dar problema nu e aici. Sunt de acord, ne place un joc, îl urmărim. Jocul e curat, nu e condus de mafie, oamenii sunt sportivi și nu gem ca Mutu la atingeri, totul e ok.

Problema e atunci când fanii acestui sport transpun jocurile magnifice ale All Blacks sau Wallabies la jocurile…mai puțin magnifice ale stejarilor, cum le spune băieților care se chinuie să joace sportul ăsta în numele româniei.

AM luat bătaie de la Irlanda cu doar 44 la 10. Am luat bătaie de la Franta. Am luat bătaie de la toți CE MIȘTO! HAI BĂIEȚII, BRAVO, V-AȚI DESCURCAT MINUNAT! ATI REZISTAT CA NIȘTE LEI!

Nu, nu au rezistat ca niște lei și nu s-au descurcat minunat. Au luat bătaie de la absolut toată lumea. Faptul că am fost la toate turneele finale ale campionatului mondial nu spune nimic. Și eu am fost olimpic la fizică. E complet irelevant.

Sincer, cred că nici ei nu se simt prea bine când sunt înconjurați de laudele astea. Pentru că sunt bărbați, iar pentru un bărbat înfrângerea rămâne înfrângere, oricum ai împacheta-o. Dimpotrivă, cred că se simt precum competitorii la jocurile paralimpice.

Am câștigat, dar tot Oscar Pistorius rămân.
Cu excepția că ei nu câștigă.
Niciodată.