Domnul Cioloș este premierul post-Colectiv, cel care, cățărat pe emoția populară și pe succesul său ca comisar pe agricultură la UE, a ajuns prim ministru al româniei, unde s-a remarcat prin 2 chestii masive: prima, a refuzat să dea OUG pe alegerea primarilor în 2 tururi, prin urmare, avem demența care este acum în teritoriu și bucurești și a doua, numirea ministrului sănătății. Ok, a făcut și multe lucruri bune, dar care oricum trebuiau făcute, fiind în fișa postului.

Ideea e alta. Timp de un an și jumătate, cât a fost șeful guvernului, Cioloș nu a făcut nimic pentru a da de capătul firului #colectiv. Dimpotrivă, l-a ținut în brațe pe mizerie ăla de Calafat, transformându-l în mesia, el fiind, de fapt, un mesia al crimei, indolenței, impotenței și șpăgii.

Acum, după 4 ani, Cioloș cuvântează:

Ați văzut toată discuția reiscată în societate după prezentarea acelui film cu ce s-a întâmplat la Colectiv. Să le fie rușine celor din ISU care au mințit primul-ministru, pentru că nu l-au informat cu privire la existența acelui film. Nu trebuia cerut de nimeni, nu trebuia să îmi imaginez eu sau cineva din corpul de control că ar putea exista acest lucru. Era obligația lor să vină și să prezinte acest film. Știți că la vremea respectivă, când a fost o presiune pentru demiterea lui Raed Arafat, am stat și m-am gândit, pentru că am zis totuși că omul acesta e cel care a creat sistemul de intervenții de urgență în România și l-a creat foarte bine și profesional. Dar cu lucrurile și elementele pe care le am astăzi, dacă atunci aș fi știut de lucrurile acestea, m-aș fi gândit și aș fi avut cu totul o altă abordare în privința lui Raed Arafat

Să vă fie rușine, ISU, da? Vă bate omul ăsta obrazul și voi nimic, tot acolo. Rușine mare, mai mare decât pentru Cioloș și compania. Mai mare și decât pentru Raluca Prună, ministrul din guvernul Cioloș, artizana legii recursului compensatoriu, cea care a venit cu ideea că criminalii și violatorii pot ieși mai devreme, dacă nu au avut condiții de hotel la pușcărie.

Rușine!