Aseară, ajungând acasă după 12 noaptea, ia ghici ce făceam? Mă luptam cu haitele de câini dintre blocurile gri din pantelimon. Habar nu aveam că sunt atât de mulți. Și atât de răi. Să zicem că până la final, ei au ieșit mai șifonați decât mine.

Dar dacă în locul meu era o femeie. Sau un puștiulică tânăr, cu fobie de câini, ce făcea? că erau cam 15 câini în jurul meu. Este că se lăsa cu ceva mușcături, în cel mai fericit caz?

Da, să eutanasieze câinii. Orașul București e al oamenilor, nu al câinilor. Nu e normal să mergi noaptea cu frică pe stradă, că sare de sub vreo mașină vreo javră care crede că îi furi mașina. Pentru că da, proprietarii de mașini, plini de inteligență, îi hrănesc în parcări, să le păzească mașinile.

Clar nu sunt de acord cu cruzimea din adăposturi. Întâmplarea face să știu sigur că metodele preferate de ucidere folosite de hingheri sunt bătaia cu bâta până la moarte sau apucatul de picioarele din spate și zdrobit capul de zid. Sincer, le-aș face asta acelor hingheri fără nici o remușcare.

Dar câinii sunt plaga bucureștiului de prea mulți ani. Să îi mângâie până mor, să îi injecteze, gazeze, electrocuteze, nu-mi pasă.
Dar să se termine odată.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.