Vai, era sa treaca ziua si eu nu ziceam nimic de ziua de ieri. Ziua de ieri, in care popii arunca cruci prin canale, sfintind cu evlavie tot ce inseamna lichide prin romania.
Trecem peste faptul ca, in sfarsit, nevasta-mea a acceptat ideea mea cu musulmanul, si cand a venit popa cu gheara la mine sa o pup, a zis ea inaintea mea „Stiti, el e de alta religie”. Asa ca am dat noroc.
Voiam sa scriu de miracolul impartirii agheazmei. De minunea numita apa sfintita, care se imparte dreptcredinciosi.
Care dreptcredinciosi sunt niste vite imputite, de care mi-e rusine ca imi sunt conationali. Erau in portul Tomis, sa ia apa, mai aveau un pic sa ii bata pe jandarmi. Oricum, intre ei se bateau si se calcau in picioare, sa ia apa sfintita. Desigur, majoritatea luptatoare era alcatuita din veterani incercati, de pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Mai precis din mosi si babe.
„Credinciosilor”, credeti ca sufletul vostru imputit se va mai lumina un pic, acum ca v-ati injurat si impins si calcat in picioare? Credeti ca o sa o beti cu evlavie dimineata, gandindu-va cat de sfinti sunteti voi? Sperati ca veti prinde un loc in rai pentru asta? Ma indoiesc…
Soacra-mea a venit acasa cu 7(sapte) litri de agheazma….