Stau eu ca ardeleanul hâtru, deşi sunt tătaro-moldovean şi mă gândesc. Oare de ce oamenii care au aderat la anumite cauze, te urăsc din tot sufletul dacă nu aderi şi tu la aceeaşi cauză?

Şi aici mă refer la oamenii care fac parte din asociaţii care apără animalele. Pe bune dacă am văzut atâta ură. Nu ai voie să spui că pisicile sunt naşpa sau că una din plăgile bucureştiului sunt câinii vagabonzi, că imediat îţi sar în cap tembelii respectivi, referindu-se la toate orificiile mamei tale.

Sunt extrem de curios, cum de brylu, de exemplu, sau seaqxx, nu mă înjură şi nu mă spurcă, deşi sunt activişti pro animale şi ştiu că am opinii totalmente contrare?
De ce unii dintre noi pot fi oameni iar alţii doar simulacre stupide de umanism?