Săgeată

Cred că v-am mai povestit despre poetul Matei Agigea.
Pentru cei care-au pierdut episodul, reiau descrierea pe scurt: plete, barbă, privire neînțeleasă, tatuaje peste tot, pelerină de piele, bocanci de armată, aspect general neîngrijit dar talent cu carul.

Ca orice poet de statura lui, talentul era însoțit și de pasiunea pentru sticlă. Nu știu dacă l-am văzut de vreo 3 ori treaz dar niciodată turmentat, ci doar așa cu ochii sticlind și leneși, înțelegători și călătorind în univers.
Doar că meseria lui de bază nu-i permite să să bea la serviciu, el fiind sondor pe o platformă marină – stă o lună pe mare, o lună acasă. Iar când stă acasă rupe barurile.

Publicul constănțean îl știe sub numele de Săgeată că umblă cu un corb pe umăr pe care-l cheamă Săgeată.
Mă rog, nu e corb, e cioară, vă povestesc tot pe scurt cum s-a împrietenit el cu cioara.
Eram în fața bibliotecii, zic să verific un glob cu bec care nu mai merge.
Iau scara și când să urc apare Matei.
– Ce faci, maestre?
– Bine, maestre.
Mna, așa ne salutăm noi poeții.
– Uite, schimb un bec.
– Hă, zice el, păi becurile nu se schimbă, ele se transformă.

Mă urc pe scară, dau să desfac globul, șurubul înțepenit.
Îmi dă el un patent de jos, încerc și cu ăla, tot nu mergea. Îi dau patentul, cer șurubelnița, când se mișcă așa puțin, trag de el.
Când am tras, din globul aburit au început să iasă niște viespi care m-au înconjurat rapid. Eu mă apăr, dau c-o mână să nu scap globul, Matei de jos:
– Lasă maestre, că te salvez eu.
Și începe să arunce cu scule în direcția viespilor. Mi-a trecut un patent pe lângă nas, fâlfâie și-o cheie franceză pe la ureche, aruncă cu nu-știu-mai-ce, cobor, o iau la fugă, el tot arunca cu scule spre mine, și dintr-odată se oprește brusc și nemișcat.
Eram deja departe, el se oprise ca o statuie și privea în gol.
L-o fi lovit inspirația, ce naiba?!…
De unde, el lovise cu patentul un pui de cioară și i-a rupt aripa.
L-a îndurerat așa de tare că l-au înțepat și vreo două viespi, dar el nu se mișca, stătea lăcrimând cu puiul de cioară în brațe.
Ei, și puiul ăla – mai trist ca a lui Brătescu-Voinești – a devenit prietenul lui cel mai bun.

Într-o zi, din vorbă-n vorbă, zice:
– Maestre, hai nu vii cu noi la platformă? Mergi cu vasul de aprovizionare până acolo, vezi și cum e pe platformă, e un sentiment unic să fii înconjurat doar de ape – și pe urmă te întorci cu celălalt echipaj.
Eu precaut întreb:
– Auzi, dar nu vă vizitează rușii pe-acolo?
– Ă, zice, a venit odată un pescar rus dar până să-l salvăm noi l-au mâncat rechinii.

Pfaide capul meu, m-a luat așa puțin cu frică, dar hai s-o fac și pe-asta, că n-am văzut niciodată o platformă de-aproape.
La plecare erau ceva nori, dar nu i-am băgat în seamă. E și dacă plouă asta e, doar nu se umple marea.
Îl ajut să își încarce echipamentele, ce mai avea el pe acolo, vine și c-o ladă de pește la gheață.
– Am luat să facem și noi un grătărel.
– Păi n-aveți mă pește destul în mare?
– A, zice, ăsta e special, e un soi de crap mărunt de apă dulce, le fac surpriză la colegi.
Adevărul e că erau frumușei, grăsuni – ummm bun! mă gândesc – și aruncă lada pe punte.

Au venit și colegii, hai noroc, vine și căpitanul, hai să plecăm, vânt din pupa!
– Bă băieți, zice căpitanul, țineți pumnii că în larg e un pic de hulă dar ajungem noi, nu vă faceți griji.

Ce să nu ne facem griji că într-un sfert de oră a început – băi nene – o furtună de se zguduia pluta aia ca tagadaua. Niște valuri mari cât vârful Omu, vasul trosnea din încheieturi, ne țineam de pereți, căpitanul era alb la față…
Deși tata m-a învățat că religia e o alegere intimă și nu e nevoie să cred în ceva, ăsta a fost momentul în care am devenit brusc religios.
– Înger, îngerașul meu, cum scap de aicea eu…
Ăia mai bătrâni se puseseră în genunchi, se rugau de familie și de copii, eu îmi spovedeam toate păcatele cu tot ce-am pupat de la Marinela încoace.

Mateiaș al meu stătea nemișcat, cu brațele încrucișate, privea marea poetic.
– Băi, Matei, murim!
– Eh, zice, și-așa, ce rost mai are viața…
Ce dreacu l-a apucat pe ăsta?
Zic stai să vezi că ăsta știa de furtună și m-a chemat să fiu martor la moartea lui, să spun generațiilor viitoare care-au fost ultimele cuvinte ale poetului.
– Maestre, zic, murim toți, rămân ăia corigenți.

Cu chiu cu vai am ajuns la platformă.
A trecut furtuna, ne-am potolit, am vizitat sonda, sala de tenis, cantina, el tot visător și abătut.
– Ce-ai maestre? Ai trecut pe lângă urâtă și te-a fulgerat? Hai mai bine să facem un grătărel. Unde e lada?

La care poetul, duce mâna spre orizont și începe să recite spre valuri:
Te blestem Mare Neagră disjunsă
Din abisul de ape cărunt,
C-ai băut vodca mea cea ascunsă
În sticluțe din crapul mărunt…

Voi vă dați seama ce chindie au tras rechinii în seara aia?
– Băi Reki, ai gustat mă din peștele ăsta?
– Nu Nașu, e bun?
– Bun, bun, dar cam are gust de rusnac.

18 comentarii

  1. #1

    Si Sageata?Ce facea in timpul furtunii?

    0

    • #2

      Chiar. Also, unde căcat a zburat Bran cu/în corbii ăia? Who gives a flying fuck?

      0

  2. #3

    F. tare! Nea Ilie revine în forță, după câteva istorisiri pasabile. :)

    0

  3. …In schimb ieri a avut loc o tronada, fenomen rar si unic pe la noi, o tornada de categorie ridicata cred. Nu de marimea celor de prin Oklahoma dar suficent de puternica incit sa smulga acoperisuri si ia pe sus masini si autocare…Insa noi vetuind deja intr-o Romanie democrata-cica si in capitalism si coloborat cu imaginea cea suge’~stiva din titlu a „Diavolului de la Murfatlar”_=_1 k-pitalist de nadejde, uite si tu cum mi-a trecut mie prin minte o idee de afaceri ceva mai nebuna, de fapt acesta aidee o am mai de mult insa asa cum ziceam noi locuind in Romania cea Saraca si pustie nu avem unde sa punem in aplicare ideea, sa o experimentez, adica vreau sa fac si sa creez un aparat sau ceva ajutator si care sa te ajute sa zbori prin tornada, sa te salte, sa te urce si sa te coboare la fel ca in surfing insa sa nu zdrobesti de pamint. Cred ca ar fi ceva unic, si cred ca ar avea destui cumparatori dar si amatori de senzatii tari de pe intregul mapamond…Insa deasemeni mai cred ca domnii Americanii-normaaal sau gandit deja si la asa ceva, caci ei sunt primii la inventii inovatii si inedit..Si deci si probabil si pina in prezent au facut destule teste dar si simulari in laboratoare dar care si se pare au dat numai esecuri sau rezultate slabe si cu un nesatisfacator !!…Insa eu inca ~Visez~ sa ma arunc intr-o tornada BIG-Uriasa si care sa ma inalte si sa ma inalte pina suuuus la cer~…____..Autostrazi nu avem, trenuri de mare viteza la fel=IOCK_adica P~ula_, o localitate din Crotaia..Nu avem nimica, doar Tagaaani muuuulti + Cretino-Manelisti si Nemernici cit cuprinde si la tot pasul si implicit Hoti si Mafioti cu gulere la fel__!!….Oooo~vivat~tie_draga-rRRRo’………..PS. R. Banciu imediat dupa accidentul lui R. Ciobanu a cugetat la ceva la care eu nu ma gandisem deoarece momentan nu conduc, si anume ca toti Ghertoii inavutiti ai patriei si-a cumparat bolizi puternici si de mari dimensiuni care ca reziste astfel la impacturi frontale in accidente, si deci sa nu carpe chiar de tot__……

    0

  4. #9

    Aceste postari ne incanta.

    0

  5. #10

    Eu zic ca omul sau are talent, sau a avut o viata cat 10 de IT-isti :-)

    0

  6. #14

    Fara vodca, viata e pustiu! :))) Imi pare rau de poet dar si de rechini. Cred ca a fost prima si ultima lor betie cu Bloody Mary! Cioburile nu aduc mereu noroc.

    0

  7. Buna tare povestea. Am ras cu lacrimi de rechin :)))

    0

  8. #16

    Cred că a fost o experiență interesantă… Țin minte când am prins primul bulău eram pe o navă ceva mai mare.

    0

    • Bulău îi zice, da.
      Țin minte că prima oară când i-am zis unui bucureștean de bulău pe mare a zis:
      – Hai bă lasă, că Alcatraz nu e la Constanța.

    • #18

      Pai pe mare e oricum cam ca la închisoare … Numai că te poți și înneca..

      0

Citește și...

La momentul respectiv, când Cosette Chichirău a spus că la alegerile din USR a fost fraudă, USR a anunțat că e un fake news, nu e adevărat, ZEUS este cel mai soft tare de pe piață și e localizat în miezul Greciei, nu așa. Se pare că, totuși, Cosette era un mic […]

Ieri, văzând ce aglomerație tâmpită e în orașul maimuței care a speriat Bucureștiul, am decis să plec de acasă cu Bolt, deși sunt relativ reticent la ieșeli de astea. Nu e cine știe ce de povestit. Am avut și șoferi care se dădeau pe telefon, am avut și fostul taximetrist care m-a ocolit […]

AmRest, una dintre cele mai mari platforme europene de restaurante şi servicii alimentare, va redeschide pe 26 septembrie primul restaurant Burger King în România, din cadrul grupului polonez, în centrul comercial Mega Mall din Capitală, iar alte două restaurante vor fi deschise în Bucureşti până la sfârşitul anului Nu vreau să fiu […]

Și cum mergeam eu în trafic și mă gândeam cu drag la diverse, am realizat că Stai, aglomerația asta nu e definitivă, ÎNCĂ NU AU VENIT STUDENȚII!!!! Urmează, evident, back to school, dar cu studenți. Și cu omor mai mare în trafic. Și shopping de electronice noi. Desigur, primul gând ar fi, […]