Eternul refren al muncitorilor din rromânia este că salariile sunt mici și că nu e de muncă și că viața e grea și că berea e scumpă și și…
De când am început să îmi fac casă, am învățat să nu am nici un pic de respect pentru muncitorii rromâni, în special pentru cei din construcții. Nu vreți să știți ce aventură este construcția unei case, cu muncitori rromâni.

În primul rând sunt proști. Proști în cel mai complet sens al cuvântului. Nu îi duce capul la nimic. Nevoile lor sunt strict cele vitale, au nevoie de pachetul de țigări, alcoolul zilnic, pachetul cu salam și pâine și atât. Nu posedă nici cea mai mică urmă de individualitate, nu au inițiative personale, nimic.

Nu sunt calificați în munca lor, iar dacă sunt muncesc prost, în dorul lelii, fără nici un pic de interes pentru rezultatul muncii lor. Abia acum am aflat, de exemplu, că un planșeu l-au turnat din bucăți, lucru inadmisibil, care îmi va creea destule probleme. Sau, când construiau arcadele, una din ele au pus-o strâmbă gen cu 20 grade înclinată, după care nu voiau să modifice, că nu îi plătește nimeni pentru munca în plus.

Sunt leneși. Sunt niște putori împuțite. Nu am cuvinte să vă descriu cât de leneși sunt. Cum profită de orice clipă în care nu sunt supravegheați ca să lase baltă totul și să nu facă nimic, pur și simplu.
Am pus săptămâna trecută și săptămâna asta, tabla pe acoperiș. FIrma Megaprofil, cu constructor Edificia. Marțea trecută au venit să monteze tabla. Au venit, s-au uitat, au analizat, au plecat.

Au revenit miercuri. Cu o echipă de 2 muncitori. Un muncitor și un ucenic, de fapt. Ucenicului îi era frică de înălțime, deci se târa pe casă, ducând ba un cui, ba un leaț. Se târa, e exprimat corect. M-am enervat, am sunat la firmă, am făcut scandal.

Joi au venit 5 inși. Mi-au zis că vin la 8.30 – 9. Au venit la 12.30. De ce ați întârziat? Asta e, am avut treabă. S-au urcat pe casă. La 1 au coborât toți, în pauză de masă. La 3 s-au urcat iar pe casă, au fumat o țigară, au mai muncit până la 4, după care au plecat.

Eu am mai lipsit, ajung sâmbătă pe acolo, tabla pusă pe jumătate de casă. Ei stăteau sus și fumau, toți. Eu le zic Băi, eu vă plătesc ca să stați la țigări? Răspunsul? N-am înțeles, care e problema, dacă nu vă convine, plecăm. Asta mi-a răspuns șeful de echipă, ca să nu existe dubii.

Sun din nou la firmă, vine un tip, le face ceva morală, mă asigură că până duminică seară e gata. Duminică seara încă nu se întâmplase nimic, totul era în aceeași situație. Vine din nou tipul cu morala, le face scandal, îmi promite că vine luni și luni e gata totul. Desigur, luni nu era nici pe departe gata. A venit și pur și simplu a dat afară 4 dintre ei.

Din păcate, marți aveau altă lucrare, la care aveau programare și nu puteau să lipsească. Așa că au venit miercuri. La fel de sicitiriți, de data asta nervoși că îi mâna din spate tipul de la firmă. Cum, de ce nu avem voie să mergem să luăm suc, că Mihai ne dădea voie?! Mihai fiind șeful de echipă care îmi explica că, dacă nu îmi convine, ei pleacă.

Miercuri seara, după 9 zile, am avut și eu acoperișul pus. Pentru cei ce nu înțeleg despre ce e vorba, un acoperiș se pune în MAXIM 2 zile. MAXIM.

Dar cu porcii leneși numiți muncitori rromâni, poate fi pus în câte zile vor ei.
Partea proastă pentru ei este că acum așteaptă să le plătesc montarea, conform contractului.
O să o plătesc.
Când mă întorc de la suc, din pauz de masă.