Cand ajungi pe aeroportuldin SanktPetersburg (sau sankt Peterburg, ca vad ca rusii asa il scriu) te loveste in primul rand saracia aeroportului, care seamana perfect cu gara din Constanta, si nu exagerez deloc.

Al 2 lea lucru care te izbeste sunt cele 2masini negre, trase undeva la 15 metri distanta de avion, masini in care cate 4 tipi stau si se holbeaza la pasageri, notand din cand in cand cate ceva. Desigur, sunt convins ca era ceva nevinovat.

Dupa aceea te lovesc anunturile repetate mereu la megafoane, anunturi prin care turistii straini sunt instiintati ca primul lucru pe care trebuie sa il faca este sa mearga sa se inregistreze la oficiul de migratie. Din 5 in cinci minute. Acelasi anunt. Te simti asa, putin in alta lume, demult apusa pentru noi si pe care nu o mai vreau intoarsa, cu nici un pret. E ca si cum toti cei de acolo s-ar inghesui sa emigreze ilegal in tara oamenilor cu paltoane cafenii ponosite…

Griul comunist de pe pereti isi plange decadele ce au trecut peste el, ca si robinetii de la singura baie din aeroport, robineti lasati mereu deschisi, probabil din motive de obertainere defecte, usi descuamate de timp si muscaturi de dinti (dont ask, aia era acolo).

Dupa aceea, teloveste shuttle-ul de la hotel, care a venit in tromba sa te ia. Shuttle cu volan pe dreapta. Si Arhi pe stanga. Lejer inghetat. De traficul care nu pre tine cont de nimic. Stiati ca in Sankt Peterburg nu exista semnull international de STOP? Sunt doar niste panouri, unde scrie in ruseste STOP.

Trebuie sa ies in oras, dar revenim.