Mă plimbam ieri prin Real Pallady, în căutarea pepenelui perfect (ca idee, au pepeni din grecia, dulci și parfumați, de zici că mănânci bucăți de dumnezeu) și, la un moment dat, ajung lângă tejgheaua aia unde se cântăresc chestiile. La tejghea, o doamnă cântăritoare, numită Daniela Mursa, iar în fața ei, probabil șefa de raion.

Șefa de raion îi spune să se ducă nuștiu unde, să facă nuștiuce, la care doamna Daniela Mursa spune:

Plec doar dacă rămâi tu aici, dragă. Nu am încredere în băiatul ăla deloc, nu se descurcă. Ieri l-am lăsat aici și l-am găsit de cealaltă parte a tejghelei.

Am plecat mai departe, nu am mai stat să ascult, nu m-a interesat, dar nu am putut să nu mă gândesc la bancul ăla cu dracii și rromânii care nu aveau nevoie de pază la cazan.
După ce că suntem săraci, după ce că avem un loc de muncă de tot rahatul, în orice moment nu ne putem abține să nu băgăm o strâmbă. Nu, nu ne ajută cu nimic, dar dacă poți să îți calci colegul pe cap, de ce nu ai face-o?

Ești rromân….

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.