Mi-am adus aminte de faza asta acum, în timp ce bârfeam cu un prieten despre preţurile bulgăreşti.

Erau două vânzătoare la un magazin de bijuterii de pe ştrassele ăla turistic al lor, care prezentau, foarte volubile, unor bulgăroaice, nişte cercei, ineluşe, prostioare de astea de argint. Le-am văzut din stradă cum etalau toate chestiile alea pe vitrină, pline de solicitudine si plăcere de a vinde.
În clipa în care am intrat noi, rromânii, s-au transformat în alţi oameni. Brusc au închis vitrina cu bijuterii, una din ele a plecat de lângă cliente şi s-a plasat strategic pentru a vedea tot ce facem. Ne-au dat să probăm nişte cerceluşi, dar se vedea că au inima strânsă.

Am plecat, puţin iritaţi de tratament. Când am fost să probăm o pereche de blugi şi vânzătoarea aproape că ne-a aruncat pantalonii, cu o definitivă scârbă, am realizat că de fapt oamenii nu au nici o vină.

Înaintea noastră, PE ACOLO TRECUSERĂ RrOMÂNII!

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.