Mă uitam ieri în Carrefour la o pereche, undeva la vreo 30 de ani amândoi. Împingeau un căruț cu alimente și vorbeau.

De fapt, a vorbi e impropriu spus. Tipul se răstea la ea că mergea prea încet. Și că e o împiedicată. Și să-și miște curul ăla gras mai repede.

După aceea am încercat să mi-l imaginez pe tip cum era când a cunoscut-o pe ea. Fluturașii din stomac avuți atunci când a realizat că o iubește. Cum probabil a tremurat tot când a invitat-o prima oară în oraș. Cum i-a stat inima în gât la primul sărut. Emoția avută când au făcut prima oară dragoste și ea i s-a dăruit lui.

Iar acum „Mișcă-ți dracului mai repede curul ăla mare, împiedicato!”

Ce s-a întâmplat de s-a ajuns aici? Unde s-a risipit toată emoția, toată dragostea? Unde s-a dus respectul pentru omul de lângă tine, care te-a iubit, care ți-a purtat copiii, care a suferit alături de tine când ți-era rău?

Ce îi transformă pe bărbați în brute?