Vrem să plecăm într-un mic concediu, dacă tot s-a dat drumul la statele UE și ne-am dus ieri să facem pașaport fiicei cele mici, care nu are, desigur.
Cu surpriză raportez din teren, de la Plaza, adică, că oamenii de la pașapoarte ne-au zâmbit. Serios, nu e o glumă, chiar ne-au zâmbit, au fost politicoși, lucru care nu mi s- întâmplat niciodată.

Bine, le-a trecut zâmbetul când au apărut niște bombardieri care făceau scandal că ce e aia programare, ei nu au, au venit la pașapoarte, coițe, hai să facem lucrurile să fie bine.

Partea proastă la pașapoarte e că niciun pașaport nu se mai eliberează rapid, decât minim în 7 zile și aia dacă aveți biletele de avion la voi. Partea și mai proastă e că, la plata taxei, nu mai este ghișeu cu om, ci 3 automate, iar spiritul tehnic al românilor s-a oprit la Aurel Vlaicu și Petrache Poenaru.

În rest, da, mi-a fost un dor nebun de aglomerația de pe străzi. Parcă e mult mai mare decât înainte de pandemie, iar șoferii se comportă psihotic, agresivi, gata să îți ia gâtul. Un băiat cu bemve a ținut să mă depășească cu orice preț, pentru că îi luasem fața într-o înghesuială, după care să facă dreapta. Cred că dacă nu îl lăsam, făcea apoplexie.