Eu am fost un copil foarte mic și foarte slab. Mic as in foarte mic, aveam cam 1.60 prin clasa a 9-a. Am crescut la 1.80 pe la vreo 17-18 ani, brusc și peste vară, dar altfel, am fost terifiat că voi fi mic de statură și chel. Dar slab tot am rămas, până când m-am căsătorit. După care…potopul. Mic nu am fost, dar am reușit să fiu cu păr mai puțin.

Ce mă deranja foarte tare era că nu eram un tip frumos, după care să întoarcă fetele capul pe stradă. Am tot sperat că o să mai cresc și trăsăturile mele ușor chinezești se vor transforma în ceva frumos și minunat. Din păcate, nu a fost să fie, am rămas la fel de urât. Din fericire, când am realizat că voi rămâne urâțel, am început să lucrez mult la umor, pentru că, altfel, riscam să rămân virgin și genele Ametcea să se oprească la mine.

Cumva, mi-a reușit, femeile din viața mea spun că sunt foarte haios și distractiv. Copiilor nu le pasă că sunt urât, ci doar mă bat la cap să nu mai fiu gras. AȘa că, una peste alta, s-au aranjat decențel treburile. Nu înainte de niște eforturi substanțiale, dar s-au aranjat.

La voi?