pif si hercule

Sau de ce e bine să te consulți cu consoarta înainte de a lua decizii majore pentru soarta națiunii.

Ieri dimineață, când să plecăm de-acasă, dau la cheie, pauză. Un geamăt scurt, un clipocit de lumini și cam atât. Desigur, norii negri ai posesorului de mașină în leasing s-au strâns la streașina orizonturilor mele. Acum ai căzut, fmm, când s-a terminat leasingul, CASCO nu am, e vară, trebuie să plec în concediu, lecții de tenis, lecții de înot, sală, piscină, DUMNEZEULE, DE CE ȚI-AI ÎNTORS FAȚA DE LA MINE??

Mai stau puțin, dau din nou la cheie, dau și un șpriț, ca orice cunoscător de dacie și gata, pornește. Plecăm de-acasă, eu stau și mă gândesc, fiind și leger minitehnicus, ajung la concluzia că se termină bateria, deși după 3 ani de când am schimbat-o, nu ar fi trebuit.

– Gata, zic, mergem să cumpărăm o baterie, că nu vreau să mai împing la Ford prin cine știe ce coclauri.

La care nevastă, sprințară ca o ciocârlie:

– Iubitule, nu cred că e nevoie, știi, ne-am jucat noi ieri în mașină câteva ore și a mers și cd-playerul și avariile și s-au jucat copiii și cu farurile…

Oricum, în concediu plec în Bulgaria, vin și pe jos acasă, dacă e.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.