pif si hercule

Sau de ce e bine să te consulți cu consoarta înainte de a lua decizii majore pentru soarta națiunii.

Ieri dimineață, când să plecăm de-acasă, dau la cheie, pauză. Un geamăt scurt, un clipocit de lumini și cam atât. Desigur, norii negri ai posesorului de mașină în leasing s-au strâns la streașina orizonturilor mele. Acum ai căzut, fmm, când s-a terminat leasingul, CASCO nu am, e vară, trebuie să plec în concediu, lecții de tenis, lecții de înot, sală, piscină, DUMNEZEULE, DE CE ȚI-AI ÎNTORS FAȚA DE LA MINE??

Mai stau puțin, dau din nou la cheie, dau și un șpriț, ca orice cunoscător de dacie și gata, pornește. Plecăm de-acasă, eu stau și mă gândesc, fiind și leger minitehnicus, ajung la concluzia că se termină bateria, deși după 3 ani de când am schimbat-o, nu ar fi trebuit.

– Gata, zic, mergem să cumpărăm o baterie, că nu vreau să mai împing la Ford prin cine știe ce coclauri.

La care nevastă, sprințară ca o ciocârlie:

– Iubitule, nu cred că e nevoie, știi, ne-am jucat noi ieri în mașină câteva ore și a mers și cd-playerul și avariile și s-au jucat copiii și cu farurile…

Oricum, în concediu plec în Bulgaria, vin și pe jos acasă, dacă e.