M-am trezit dimineață. Pereții. Pereții mă apăsau lasciv și concupiscent, luptau împotriva mea, agățându-se de de urmele infinitesimale de EA, urme implantate în pielea ce deja suferea amarnic. Suferea de lipsa ei, suferea de abundența ei, suferea de faptul că îmi preluase mintea, îmi preluase sufletul, obligându-l să nu uite și să nu ierte.

M-am trezit dimineață. Patul. Ați mirosit vreodată, dimineața, patul în care ați iubit omul, în care v-ați iubit iubirea? Rămâne acea aromă de femeie reală, ce alungă orice miros nenatural. Patul în care ai iubit-o nu mai miroase a BVLGARI, ci a ea. Dacă vrei să știi cu adevărat cât de mult o iubești, patul de a zi este proba supremă, patul este cel ce alungă falsitatea, cu dispreț suveran și lasă loc femeii. Dacă a doua zi îi miroși așternutul și o mai vrei, și o mai dorești, și realizezi că ai sta cu fațăa lipită de perna ei întreaga viață, ai câștigat.

M-am trezit dimineață. Cafeaua. Pe drumul spre cafea e ca și cum i-aș privi năluca, mergând în fața mea și ghidându-mi trupu-mi amorțit spre trezirea zilnică. Uneori am impresia că, dacă voi îngenunchea în urma ei, voi simți cu palmele-mi urmele pașilor ei. Urmele din diminețile ludice, urmele din diminețile telurice, urmele ei. Urmele ei, întipărite în sufletul ce-mi găzduiește ochii, oglinda lor.

M-am trezit dimineață. Plouă. Plouă ca atunci. Plouă ca oricând. Plouă ca și cum. Plouă. Mă plimb prin ploaie cu infatuare. Nu mă tem de ploaie. Ploaia este sufocarea minții. Vreau să o las să mă spele, să treacă peste mine și prin mine. Iar când va trece, ochii minții se vor întoarce și vor vedea drumul lor adevărat. Drum golit de spaime și de oameni, drum unde doar eu exist.

Drum ce practic duce la dentist, unde mi-am tratat azi o carie și am făcut un frumos detartraj. Chiar, pe la voi cât e detartrajul, pentru că eu am dat 250 lei și mi se pare destul de scumpicel.

SCRIE ȘI TU UN ARTICOL TIP RADU F.OTRAVA DAY si il vom adauga la finalul acestui articol.