Știți că emag a zis să îmi livreze căruțul și pătuțul după 5 zile, pe motiv că na, pățăști.
Problema pentru mine era că azi îmi aduceam arhibebe-ul acasă și canci pat unde să îl culc. știu, existau soluții, inclusiv un geamantan, dar mi-ar fi plăcut ca în prima lui seară acasă, copilul meu să doarmă în patul său.

Așa că azi pun mâna pe telefon și sun la Doron Land, cei ce vând căruțurile astea pe emag. Sun, răspunde o voce subțirică, de secretară clasică, de mi-a venit să fug, inițial.
Bună ziua bună ziua, am o problemă, știți, am cum să trec eu pe oriunde la dumneavoastră, numai să îmi ridic produsele azi, că azi am nevoie de ele?

Vocea subțirică îmi ia numărul de telefon, îmi zice că mă sună ea, după care închide. Și pauză. 10 minute, 20 minute, nici un răspuns. Și era deja vreo 5 după masa. Deci nervi frate, nervi intenși.
În mintea mea deja se declanșase un scandal monstru. Mamă, sun la ei și mor cu ei de gât, deci mușc carne vie, e inacceptabil blabla. Ziceam eu, seren și senioral, în timp ce conduceam mașina prin traficul haotic de pe șoseaua Ștefan cel Mare.

Când țârrr, telefonul. Vocea pițigăiată.
Bună ziua, știți, ne-ați sunat în legătură cu o comandă. Am verificat și…a urmat o pauză, moment în care eu iar am început, băi, mușc carne vie din ei (desigur, mental)…și o să vi le livrăm noi în seara aceasta. Mulțumimi frumos, la revedere.

Deci am rămas așa, puțin blocat. În loc de clasica ceartă, în care clientul e nemulțumit, iar vânzătorul îi dă cu flit, eu primeam o rezolvare mai mult decât convenabilă la problema mea.
Iar pe la 20.30, a venit un tip de la Doron, cu mașina personală, cu soția și copilul în mașină și mi-a livrat comanda.

Iar pe la 21.30, îl sunam înapoi, că nu reușeam să montez pătuțul. Iar el a dat numărul meu de telefon unui tip de la importator, care a stat lângă mine la telefon, pas cu pas, până am pus mațele alea în ordine.

Asta așa, ca să vorbim de client service.
Vă spun, chestia asta aproape m-a făcut să uit că emagul nu mi-a trimis memoriile de laptop…