Aproape că mi-e jenă să recunosc, dar îl am în reader pe Urban `Spam` Iulian, senatorul spamer de Ilfov. Da, ştiu, am o plăcere sadică să mă torturez cu ce preia fără permisiune mr. Spurban de pe internetul liber şi gratis care este el.

Dar am remarcat ceva. Domnul Urban, fiind el senator şi `avocat`, primeşte tot felul de scrisori de la domni intelectuali rromâni, cu diverse probleme justiţionabile cu diverse firme. Ştiţi care e laitmotivul tuturor, DAR ABSOLUT TUTUROR mailurilor publicate pe site?

`Am sunat la ei, am fost la ghişeu, ne-am certat, i-am zis de mă-sa, huooo, nenorociţilor, hoţilor, incompetenţilor, rds, TBI, bănci etc`

Iar la întrebarea lui Urban, sau cine scrie acolo, `auziţi, dar plângere scrisă, cu confirmare de primire, număr de înregistrare, alea, aţi făcut?` răspunsul e un dulce ridicat din umeri. De ce să fac plângere scrisă? Doar am fost şi i-am zis. Nu mă credeţi pe cuvânt??

Şi după aia, micii imbecili se duc şi dau în judecată rds-ul sau băncile şi pierd procesele pentru că banca ridică din umeri şi zice `bitch say what? noi nu am vorbit niciodată cu ăsta`, iar omul se înfurie ca ceainicul, că doar el a fost, şi a vorbit, şi a făcut scandal. Cum, NU ÎL CREDEŢI PE EL?? NU AVEŢI ÎNCREDERE ÎN MINE??

E o mare nelămurire pentru mine chestia asta? De ce oamenii nu au conştiinţa asta, că verba volant scripta manent? (google it). E reminiscenţă comunistă? E prostie?