Catolicii vor să îl înalţe în rândul sfinţilor pe fostul papă, Ioan Paul al 2 lea.

Cei care citiţi mai demult pe-aici, ştiţi că relaţiile mele cu poveştile SF care includ un tip, care e de fapt alt tip şi în acelaşi tip încă un tip, care de fapt şi-a dat naştere singur şi a murit virgin bătut în cuie la 33 de ani, sunt mai degrabă reci spre volatile. Cu atât mai mult când e vorba de cartea SF vrăjmaşă, cea în care îţi faci cruce invers şi ai voie chip cioplit, adică catolicismul.

Dar chiar nu mă pot abţine să nu remarc că este oarecum jenant ca în anul 2011 tu, religie de mare angajament, să te apuci să sanctifici un tip care a murit acum câţiva ani. Chiar dacă respectivul a fost şi el papă. Papă devii dacă, pe criterii de politică internă, reuşeşti să îi faci pe majoritatea cardinalilor să te aleagă. Adică nu ocupi scaunul ăla pentru că eşti vreun înger, ci dimpotrivă, trebuie să ai capacitatea de a manipula, constrânge sau chiar şantaja oameni.

Ce este un sfânt?

Care constituie un obiect de cult, de venerație; care se cuvine cinstit, slăvit, venerat.

Adicătelea, din momentul în care îl bagă catolicii în calendar, lumea o să se inchine la sfântul Karol Józef Wojtyła? Cu cruci de-alea marile, muiat de degeţele în zeamă sfinţită, îngenuncheat şi rugat de sănătate?

Mi se pare hidos. La fel ca sanctificarea celui care a fost curvarul numărul 1 al moldovei, Sfântul Ştefan, pe motivul că i-a jupuit pe ţărani şi a construit 44 de biserici.

Să mă iertaţi, dar asta înseamnă că Becali trebuie să ocupe locul 1 în topul sfinţilor, la câte danii a făcut, la Athos şi în rromânia, case construite, bani daţi săracilor etc.

Cum ar fi să avem un sfânt Becali?
Frumos, nu?