Acum ceva timp, vorbeam cu o rudă de la ţară, despre cutremure. Vai ce nasol e, săracii ăia din ţările unde au avut loc catastrofele, oameni amărâţi etc.

Moment în care mi-a trecut prin cap să o întreb Auzi, dar voi aveţi asigurare de locuinţă? Răspunsul?
Doamne iartă-mă, dar nu avem noi bani de aşa ceva!

Normal că mi-am sărit din pepeni, oamenii fiind destul de avuţi, cu afaceri, maşini, căsoaie etc. Dar tu ştii că asigurarea e 20 de lei E pe an, nu?

Ştiu, dar banii ăia pot să îi folosesc la altceva mai bine, că e sărăcie mare.

Băi, deci mi-a pocnit o venă de nervi, când am auzit. Şi dacă vine un cutremur mare şi vă dărâmă casa, ce faceţi?

Apoi, cum o da dumnezeu…

Asta e frate, la noi. Cum o da dumnezeu. De ce dracu să îmi asigur locuinţa, pe bani, când pot să înalţ câteva rugăciuni ample, moka? Şi dealtfel, de ce m-aş chinui, când ştiu că în caz de ceva, întotdeauna va fi un an preelectoral, iar aleşii noştri îmi vor da întotdeauna ajutoare? Plus că există Becali, să construiască nişte sătuce contra voturi.

Pur şi simplu nu ai cum să reacţionezi la asemenea raţionamente. Nu ai ce să le spui, pentru că oamenii au credinţa în suflet şi lacăt la buzunar. Cunosc oameni care stau la etaje gen 9-10, în blocuri crăpate ca brânza, dar nu au asigurare de locuinţă, darămite de viaţă.

Pentru că dumnezeu e bun, e mare, e sus şi vede. Drept credincioşii nu vor păţi nimic, niciodată.

Aşa că, dacă nu vreţi să păţiţi ceva la următorul cutremur, aveţi grijă să locuiţi lângă un personaj cu multă credinţă de dumnezeu. Sigur nu veţi păţi nimic. Oaia domnului e în siguranţă.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.