Ultima oară când am fost la Baia Mare, am luat 2 amenzi de viteză și un permis suspendat pentru depășire pe linia continuă. Sincer să fiu, eram destul de stresat de ideea de a merge iarăși ca melcul, prin acele lungi sate sărace din Sălaj, de frica capetelor de cretă ieșite la vânătoare de mitici cu Ford.

Așa că, primul lucru de care am întrebat când am ajuns la Crivăț, în comunitatea J-Law de lângă Cluj, a fost dacă mai are stația. O avea. Și mi-a dat-o. De fapt am luat-o, pentru că am plecat împreună.

Din păcate, primul lucru pe care mi l-a dat a fost antena stației. Iar eu, inteligent de felul meu, am avut impresia că mufa de legătură dintre antenă și stație e de fapt mufa de alimentare. Prin urmare, am băgat-o în alimentarea de la brichetă.

Unde a făcut un delicat poc, urmat de o scânteie (sau invers), moment în care am început să fluier Odă Bucuriei și m-am prefăcut că nu s-a întâmplat nimic.

Nu se întâmplase nimic, doar se arsese siguranța de la brichetă. Lucru pe care l-am aflat 2 ore mai târziu și cu 37 de lei mai săraci, atâta costând un splitter de brichetă, ce am crezut eu că e soluția la problemă. Nu, nu era.

Faza interesantă a fost că, timp de 2 ore, cât ne-am plimbat după splitter, inclusiv pe drumul spre Baia Mare, am mers cu antena cocoțată pe mașină. Să vedeți ce haios cârd de mașini era în spatele nostru, gonind cu 120 la oră prin sate. A trecut ceva vreme până când m-am prins că sărmanii oameni se țineau după noi, crezând că ne merge stația și știm sigur că nu e poliție.

Long story short, acum încerc să îmi dau seama care din siguranțele din panoul de siguranțe de la interior, e aia de brichetă.

Da, de la interior, pentru că Fordul are 2 seturi de siguranțe. Una sub capotă și una sub bord, în fața scaunului din dreapta. O plăcere să umbli acolo.

Oricum bricheta aia făcea contact când voia ea…