M-am trezit dimineață, foarte bine dispus. Primele 10 secunde, cât m-am dezmeticit, după care era să sar din pat.
Vă spun, influența filmelor horror asupra noastră este mult mai mare decât ne convine să credem.

Pentru că m-am speriat de am scăpat un strop, de fi-miu, care stătea în picioare, nemișcat, la picioarele patului, cu ochii mari bulbucați și ușor congestionat. Miop și fără lentile de contact, am văzut doar ce a vrut creierul meu să vadă, nu pe fi-miu, care se concentra să facă un căcățoi, pentru că urăște olița.

După care am avut o zi extrem de relaxantă, în care, pur și simplu, nu am vrut să fac nimic. M-am jucat cu Popică, mi-am cumpărat bolțari, am ronțăit elegant și seniorial niște semințe, am împărtășit niște mici de mega image cu teh father of all blogs, după care am admirat stropii de ploaie care curgeau ca un șuvoi neostoit de gânduri pe tâmplele-mi înnobilate de ani.

Cam atât.