victima-a-violului

Inițial, am crezut că nu mă va afecta. Mie, în general, nu îmi pasă de lucruri, îmi sunt complet indiferente, de aceea nu mă agit prea mult cu mașini de fițe, haine de firmă sau alte porcării. Îmi iau chestii de calitate pentru munca mea, dacă se strică, în general le arunc și iau altele și aia e.

Dar să știți că nu e așa.
Da, nu îmi pasă de lucruri, nu sunt importante. Dar senzația de nesiguranță în propria casă este incredibilă. Să faci curat după ce cineva ți-a spart casa este ca și cum te-ai șterge între picioare de spermă după un viol. Să ștergi urmele de bocanci noroioși de pe patul unde îți stau în mod normal copiii, să îți așezi chiloții înapoi în sertarele aruncate afară…senzația nu este ușor descriptibilă. Și dacă vreodată am zis că nu înțeleg exact ce simte o femeie violată, cred că încep, DOAR ÎNCEP să realizez cum este.

Nu, nu este ușor și ne revenim destul de greu, psihologic vorbind. Și oricât de mult m-aș strădui eu, asta se cunoaște și în scris, și în relaționarea cu prietenii, unde sunt extrem de nervos și agresiv. Probabil îmi va trece și mă voi simți mai bine.

Dar va fi greu și va fi un proces de durata.

Și da, poliția este cumva inutilă. Singurele lor sfaturi sunt cele negativiste. De ce să puneți cameră, că o să vină cu cagulă. Cine să ia în seamă sirena de la alarmă aici? Desigur, suntem îndrumați să facem contract cu o firmă de pază și protecție. Începe să îmi sune cumva murdar și să mă bage la idei. Mai ales că firma de pază și protecție din pantelimon aparține primarului, din câte știu eu.

Sau poate încă sunt sub influența. Cine știe.