Știți ce înseamnă, în limbajul unei societăți, solidaritatea?
Înseamnă că dacă unui membru al societății vine apa și îi ia casa, sătenii vin și îl ajută, fiecare după puteri, să și-o reconstruiască. Înseamnă că dacă satul are bătrâni care nu își pot purta de grijă, oamenii din sat vin și îi ajută cu rândul, le aduc de mâncare și încearcă să le facă viața mai simplă, cu puținul respect avut pentru oamenii care au construit acolo înaintea lor și pentru ei. Asta am îvățat de la moldovenii mei din suceava și asta am considerat că e normal dintotdeauna.

Spun cele de mai sus urmărit fiind de imaginile în care bătrâni prinși în nămeți plâng și spun cum nimeni nu vine să le fie de ajutor, nici măcar pentru a da zăpada la o parte, dacă nu sunt plătiți. Tot timpul bani, bani, bani.
Societatea care nu are grijă de cei defavorizați de soartă este una destinată extincției. Iar asta se vede. Ne umplem de țigani, am scăzut cu 2 milioane persoane.

Rromânia, anyone?