Și cum stăteam eu ca omul marți seara, cugetând le nemurirea sufletului, mecanică cuantică și Maddame și alte chestii importante, îmi sună telefonul. Răspund, oarecum îngrijorat, la ora aia nu mă sună nimeni decât dacă arde ceva, altfel se știe că bag numărul în blocklist, drept pedeapsă, timp de o lună.

– Bună seara, sunt Dan Barna.

Vă zic, m-a luat, așa, cu o căldură la lingurică. Frățică, te-ai ajuns, te sună Barna, nu ai cum să fii mai atât de pe val, e imposibil. Fii tare și soarbe-i cuvintele precum nisipul deșertului soarbe nectarul vintrei tuaregului.

– Aș fi vrut să ne auzim cu un apel personal, dar mai e atât de puțin timp până la alegeri încât trebuie să o fac astfel.

Mi-au picat cuirasatele la fundul mării. Păi ce facem, băi nene, ce valoare mai sunt eu pe lumea asta, dacă am ajuns să fiu targetat cu spamul electoral al domnului Barna? Încotro mergem și spre ce ne îndreptăm? Nu mai avem nimic sfânt pe lume?

Anyway, a mai zis el ceva, dar am închis, mie nu îmi place spamul de niciun fel. Stați, știu că am greșit, spamul de la Barna e un spam bun, așa cum este și spamul cu cultură, donații și alte rahaturi de gen. Spamul nașpa era de la PSD sau PNL, în schimb, noul val, salvatorii, nu au de ce să respecte legea, GDPR sau altceva.

Îmi cer scuze în avans, a fost doar un post informațional, așa.