– Bună ziua, vreau o sticlă de spirt, vă rog.
– De care spirt să fie?
– Medicinal…
– Ahaha, ce glumă bună. Ce marcă?
– De ăla albastru.
– Vai sunteți un spiritual, trebuia să fiți blogger (#nojoke). Să vă explic. Avem spirt Mărioara, cu aromă de levănțică, spirt Cerasela, cu adaos de penicilină boraxată etc. De care vă dau?
– Care e cel mai ieftin?
– Mona.

Și mi-am luat Mona.
Mă frământă de multă vreme problema marketingului la spirt. Tot spirtul are nume de fete sexy. Mona, Cerasela, Cercelușa, Ghiocela, de regulă cu poza unei fete sexy, îmbrăcată într-o asistentă ostentativă.

Oare cel ce face copy-ul pentru etichetă se gândește Hai să îi dăm un nume de fată, pentru că e spirt medicinal și e clar, când îți cumperi spirt medicinal, te gândești la femei? Își imaginează discuții gen Ce faci? Ce să fac, mă dau cu Mona pe testicule, tocmai ce m-am bărbierit.

Care e logica, de ce ai da un nume de femeie unui produs medicinal, cu acțiune exclusiv externă? Cine se duce la farmacie și întreabă Bună ziua, spirt Mona aveți? Nu, nu avem, s-a epuizat, dar avem Alcool medicinal. Nu mulțumesc, prefer mona, e mai albăstrui.

Screen Shot 2014-04-10 at 21.21.00