Îi spui unui om că e bolnav de cancer?

A fost la Vaca un subiect care a înfierbântat multe minți, când întreba dacă e bine sau rău să îi spui unui bolnav de cancer că aia e, mai are puțin și la revedere.

Eu, trecând prin asta, pot să îmi dau o părere adecvată.
Sunt 2 părți ale acestei monede.
Dacă boala e descoperită incipient, îi spui. Trebuie tratamente, chemoterapie și trebuie ca el să vrea să lupte, să vrea să trăiască.

Dacă boala e în stadiu terminal, taci și suferi acolo în tine. Pentru că mai are puțin de trăit și pentru că, dacă îi spui Dude, mai ai 30 de zile și dai colțul, practic l-ai terminat. Atunci, pe loc, a murit. Nu contează că încă mai respiră. E un mort viu ce își așteaptă finalul. În loc de asta, mai bine îi faci cele mai frumose zile din viața lui, îl duci să vadă ceva ce și-a dorit toată viața și a lăsat întotdeauna pe la anul sau când vom avea bani.

Atât.

Gabriela Firea vrea să închidă acest site.

Poți contribui la eforturile mele cu un abonament de 3 USD

83 comentarii

  1. #1

    Ba trebuie sa ii spui in ambele situatii. Ma gindesc asa: daca mai am 30 de zile de trait, vreau sa le traiesc nene, nu sa stau sa ma uit la tembelizor sau sau, poate, sa ma duc la munca, sau sa le petrec cu oameni pe care poate ii detest.

    Thumb up 0
    • Maria » serios? asa crezi ca gandesti cand afli ca mori? nu, nu asa gandesti. primul lucru la care te gandesti este sa te sinucizi. dupa care cazi in apatie. dupa care in negare. dupa care mori

      Thumb up 5
    • @Maria – Ai vazut prea multe filme pe tema asta.
      O sa te pui in pat, cu televizorul deschis si cu gandul la ce ai facut in viata.

      Thumb up 1
    • #4

      trebuie sa fi exagerat de puternic ca sa mai ai chef de „trait” alea 30 de zile…

      Thumb up 2
    • Daca tu in stadiu terminal te mai duci la munca esti smechera. Nu stii ce vorbesti si sper nici macar sa nu ajungi in situatia de a fi bolnava de aceasta boala cumplita sau de a avea o ruda sau un prieten apropiat.

      Si eu am trecut prin asta si am preferat sa nu stie….sa traiasca cat mai are de trait gandindu-se ca inca se mai poate face ceva…dar nu s-a putut…aia e.

      Thumb up 4
    • #6

      Nu cred ca toti oamenii reactioneaza la fel. Sigur, unii cad in depresie. Altii, pe care i-am cunoscut personal, chiar isi traiesc bucata de viata pe care o mai au. Mama si sora lui Max (jumateatea…) au murit de cancer. Pe mama lui nu am cunoscut-o decat din povesti. Pe sora insa am cunoscut-o personal. Cand a aflat ca era in faza terminala a oprit toate tratamentele, a luat morfina la purtator si a plecat intr-o calatorie in jurul Africii impreuna cu tatal ei si cu bunica. A murit undeva prin Coasta de fildes. Eu cred ca as face exact acelasi lucru, mai ales ca in general nu pierd vremea cu regrete inutile.

      Cat despre „am preferat sa nu stie” al lui papa-lapte – nu te supara, dar cine iti da tie dreptul de a decide ce informatii imi dai despre propria mea persoana? Mi se pare ca o asemenea conceptie este excesiv de aroganta ca sa nu spun egoista.

      Thumb up 2
    • #7

      Logica de fier ce are arhi. Daca mai ai 30 de zile de trait, ce vrei sa faci? Sa te sinucizi evident!

      Thumb up 0
  2. #8

    II spui mai intai ca are SIDA si dupa ii zici ca ai glumit, n-are decat cancer.

    Thumb up 0
  3. Intotdeauna m-am gandit cum ar fi fost daca maica-mea ar fi avut puterea sa nu izbucneasca in plans cand i-a zis doctorul de metastazele lu’ tata…
    Sa nu fi stiut, cum zici tu, poate o mai ducea o luna. Asa, demoralizat complet dupa aflarea negrei vesti, s-a stins in 2 zile. De precizat ca eu l-am dus la spital, practic pe picioarele lui…

    Thumb up 3
    • #12

      Sa va considerati norocosi. Nu vrei sa vezi cum se stinge si se transforma in schelet o persoana draga. Cuvintele sunt de prisos pentru a descrie durerea ta si aaluia care se duce.

      Thumb up 6
  4. #13

    poate primul lucru la care te gandesti tu e sa te sinucizi. eu nu m-as gandi in niciun caz la asa ceva. adica stiu sigur ca mor peste 30 de zile si sa ma sinucid?! what’s the freakin’ logic? te sinucizi atunci cand viitorul este incert. sau, cel putin, asa ma gandesc eu…

    mai la subiect, mie discutia „ii spui/nu ii spui” mi se pare ca nu ar trebui sa existe. din punctul meu de vedere, ar trebui sa fie ilegal (daca nu chiar o fi) ca informatiile medicale, care sunt poate cele mai intime informatii despre o persoana, sa fie dezvaluite de medic altcuiva decat pacientului. mi se pare o lipsa de respect de neiertat fata de intimitatea unui pacient.

    Thumb up 0
    • Daca ai sti ce chinuitoare e boala in alea 30 de zile te-ai sinucide 🙂

      Thumb up 1
    • #15

      ama_ » hahahahahhahahaha e ok, sunt sigur cand ai afla ca vei avea cele mai infioratoare dureri posibile de pe lume, dureri pe care nu le poti anestezia cu nimic si vei urla pana cand vei muri, tu vei gandi its ok, sa traim cu veselie:))))))))))))))))

      Thumb up 0
    • #16

      @Arhi Da… dar dacă te-ar durea infiorător cred că ți-ai pune întrebări serioase. Dacă nu e dureros, sunt și astfel de situații, atunci mai bine să nu știi.

      Thumb up 0
    • #17

      @arhi: am zis eu veselie? also, in postul tau nu era vorba de „cele mai infioratoare dureri de pe lume” pentru ca altfel nu cred ca ti-ai fi propus sa „îi faci cele mai frumose zile din viața lui, îl duci să vadă ceva ce și-a dorit toată viața”

      eniuei, nu asta era miezul problemei. sunt convins ca unii s-ar sinucide, iar altii nu.

      continuu sa cred ca este o eroare criminala sa nu ii spui unui om de ce sufera si la ce trebuie sa se astepte.

      si pana sa imi spuneti ca nu am trecut prin asta, ba da, am trecut si eu prin asta. a stiut cu vreun an inainte ca previziunile sunt nefavorabile, a stiut cu vreo 3 luni inainte ca intra pe ultima linie dreapta si a stiut si cand l-am internat ca nu se va mai intoarce acasa. si cu toate astea nu s-a sinucis, nu s-a demoralizat si a incercat sa scoata ce era mai bun din timpul ramas

      Thumb up 0
    • #18

      Nu-ti doresc sa afli cum reactionezi !

      Thumb up 0
  5. Eutanasierea! 🙂 Sper sa nu trec prin asa ceva. 🙂

    Thumb up 0
  6. #20

    E parerea ta arhi , dar , din punctul meu de vedere , nu conteaza in ce stadiu e boala , e viata lui , e dreptul lui sa stie ca mai are putin de trait , sa apuce sa vorbeasca cu tovarasul din generala cu care nu s-a mai vazut de 10 ani , sau orice alta ruda , prieten , etc. E DREPTUL LUI!!!!
    Ia-o altfel , tie ti-ar conveni sa fi bolnav de cancer (situatie ipotetica , nu o lua personal) si sa stie toti apropiatii tai , sotia , copiii , vecinii , TOTI , numai tu sa nu stii? Si te comporti la fel ca in fiecare zi , numai ca timpul se scurge…..si cu fiecare zi trecuta….te apropii de moarte mai mult , si tu efectiv nu stii nimic despre asta…..nu e corect , nu e moral , nu e in nici un fel.
    Corect , il demoralizezi complet , dar e dreptul lui sa stie ca mai are cateva saptamani de trait….

    Thumb up 0
    • #21

      gabytzu » da, e exact ca in filme. cand afli asta, fugi repede si te vezi cu tovarasul din generala, explorezi lumea si mori cu zambetul pe buze, impacat, cu soarele apunand in mare. yup.

      Thumb up 1
    • Recomandarea mea e să foloseşti câteva zile învăţând cum se scrie corect „sa fi bolnav”.

      Thumb up 0
    • #23

      bai arhi , aici nu e vorba de stereotipurile de la hollywood , ci de faptul ca tu ii zici „stai linistit , a zis doctorul ca iti revii , a fost…o cadere de calciu , sau ce iti trece prin cap , cand el defapt mai are o luna de trait , si cu cateva zile inainte sa moara , cand o sa aiba niste dureri de nici morfina nu il mai ajuta , ii spui sincer si cu o moaca de nevinovat…”stii , de fapt te-am mintit , ai cancer in faza terminala , dar …m-am gandit la binele tau , te rog sa nu te superi ca ti-am ascuns faptul ca mai ai cateva zile de trait”

      Thumb up 0
  7. #24

    Eu as vrea sa stiu.
    Dupa zilele de depresie urmeaza cele in care traiesti cu disperare (daca mai poti) si cele in care iti pui totul in ordine pt cand nu vei mai fi.

    Apoi te poti sinucide, inainte de a muri in chinuri crunte.

    Insa e dreptul fiecaruia sa stie!

    Thumb up 0
  8. #25

    Eu as face ceva sa fac rost de muchos dineros. I-as ascunde. M-ar baga la parnaie. As mierli-o acolo. Fii-mea ar primi peste vreo 5 ani un biletel cu locatia banilor. Punct.

    Thumb up 0
  9. #27

    Eu as vrea sa stiu. Iti dai seama cate ciori as trimite pe lumea cealalta in 30 zile? E o chestie la care ma gandesc de cel putin 10 ani. Daca aflu ca sunt pe moarte vreau sa iau cat mai multe jeguri umane cu mine. Ce as mai avea de pierdut?

    Thumb up 0
  10. eu zic ca bolnavul are dreptul sa stie. adevarat, poate cadea psihic, dar la fel de bine isi poate reveni sa-si incheie socotelile cu familia, cu prietenii, cu munca, cu lumea, sa moara impacat.
    eu am trecut in toamna prin chestia asta, cind taica-miu a fost gasit cu inca 5 zile de trait. m-a chemat frumos la el si a inceput discutia: astea sunt conturile, astea sunt proprietatile, vreau sa fiu inmormintat in cutare loc, vreau asta, asta, asta, nu vreau asta si asta. dupa ce am rezolvat, am stat frumos la un vin, am povestit, ne-am amintit de lucruri, am ris, am plins, ne-am facut planuri pentru urmatoarele zile, am anuntat prietenii apropiati, i-am chemat la gratar, bere, vin – totul organizat.
    bine, dincolo de cuvinte, momentul a fost groaznic – dar ne-am revenit si am facut ce trebuia facut.
    chestia e ca taica-miu, nustiucum a inteles el ca mai are 5 zile, dar complet aiurea, el este si acu bine mersi. dar exercitiul a fost unul memorabil.
    deci nu toata lumea face din vestea asta un prag de netrecut. eu, unul, as vrea sa stiu, iar gindul ca cineva ar hotari pentru mine ce trebuie sa stiu si ce nu, ma enerveaza la culme.

    Thumb up 0
  11. Un verisor a murit de cancer la stomac, medicul i-a inventat o boala tratabila ca sa nu-i spuna ca mai are de trait 3 luni. Asa cum zice si arhi in stadiu avansat numai are rost sa-i spui adevarul, el era optimist.

    Thumb up 0
  12. oricum, eu zic ca pina cind fiecare dintre noi nu se afla in asemenea situatie teribila, n-avem cum sa stim ce-o sa facem, cum e mai bine sau mai rau.

    Thumb up 0
  13. depinde foarte mult si de raporturile cu familia, daca asta care e bolnav in stadiu terminal e un curvar si nu mai isi iubeste nevasta.nu ar fi corect si logic sa se bucure cum vrea el de ultimele clipe????cine garanteaza ca e stadiu terminal?????medicii din rom???omul ala cand si-a facut o gramada de teste , banuiesc ca stia ca exista posibilitatea sa aiba o boala grava..daca el dupa ce a aflat adevarul , se sinucide, e dreptul lui pana la urma….si ar mai fi ceva.toti afla,numai el nu.asta e o mare marlanie pentru ca oamenii aia se vor comporta intr-un anumit fel cu el..eu una as dori sa stiu.daca ala are un loc de munca ce nu ii face neaparat placere, nu ar fi corect sa stie si sa stea in varful patului in ultimele zile de viata???

    Thumb up 0
  14. Cunosc si eu cateva cazuri si mi se pare sadismul maxim sa nu-i spui. Deci eu daca as afla, as pune mana pe pusca, pe cuvantul meu. Ce drept ai tu sa te joci cu viata mea si sa hotarasti pentru mine. Ce drept ai tu sa-mi iei putina fericire sau durere care mi-a mai ramas, in numele ideii ca imi faci ultimele zile mai bune. Oamenii care nu spuneau se credeau eroii maximi, ingeri pe pamant, nu alta, pentru ca l-au scutit pe „bietul” om de „suferinta”. Cand de fapt erau egoistii maximi. La adapostul gandurilor de genul „vai ce buni suntem ca nu-i spunem” se ascunde de fapt egoismul si frica sa nu te impovarezi tu insuti si mai mult. Ca una e sa stii ca moare (si sa te impaci cu ideea, ca pan la urma „multumescu-ti doamne ca nu-s eu”) si alta e sa stii ca moare si sa-l si ajuti cu adevarat sa faca trecerea. Chestia asta cu ajutorul nu e pentru oricine.

    Thumb up 0
    • +1 @moldoveanca

      Thumb up 0
    • #35

      Ai trecut tu prin asta? Stii cum e sa-ti vezi parintele cum se uita cu ochii umezi in ochi tai si asteapta un raspuns, un raspuns ca totul o sa fie bine? Eu nu am putut sa-i spun tatalui meu din doua motive: nici eu nu credeam ca e adevarat si pentru ca l-ar fi distrus. S-a internat pentru o operatie de fiere, dar i-au descoperit cancer cu metastaze la ficat: 2 saptamani i-au dat. Si 2 saptamani au fost… Si pana in ultima zi nu am fost deplin convinsa ca are cancer.
      Si nu ma cred „eroina maxima”. A fost cel mai greu lucru care l-am facut, dar as proceda la fel.

      Thumb up 4
  15. Daca ce haoleu a zis acolo e adevarat, ceea ce sincer nu pot sa cred (nu ii spui sotului mult iubit, dar spui la o necunoscuta si/sau la toata firma), merita si sotia si doctorul omorati lent. Individul o sa afle la un mom. dat (imposibil sa nu), si imi doresc doar sa ia un cutit in mana si isi faca dreptate. Pentru ca nu te joci cu viata unui om, nu este alegerea sotiei/fiului/verisoruluidegrad3/doctorului sa spuna „esti ok, nu o sa mori” cand de fapt e invers.

    Thumb up 0
  16. E dreptul unui om sa stie cum sta si sa ia deciziile ce il privesc. Nu mi se pare corect sa afle altii, asa cum poti spune si invers, daca el afla nu vrea sa ii spuna sotiei ca ea sa sufere langa el si prefera sa traiasca frumos zilele ce le-au ramas impreuna.
    La Vaca pe blog era insa si o alta nuanta – nu ii spui persoanei in cauza insa le spui tuturor celor din jurul lui. Nu e aiurea?

    Thumb up 0
  17. Cancerul in stadiul terminal este cea mai nasoala chestie care se poate intampla unui om. Chit ca stie sa nu stie, singura lui dorinta este sa te termine cat mai repede. Pe nimeni nu intereseaza sa isi puna in ordine lucrurile si viata. In cel mai bun caz, o sa fie foarte dureroasa despartirea de familie, cand stii ca maine poate nu ii mai vezi. Daca trebuie sa stie sau nu este pur si simplu diferit de la caz la caz.

    Thumb up 1
  18. #39

    Am avut doua cunostinte diagnosticate cancer stagiu 4 metastazat, frati. Au fost operati pe colon in acelasi timp la un spital, speranta de viata dupa operatie 6 luni. Unuia i s-a instalat punga, etc, de la un barbat de 130 de kilograme a ajuns la circa 60, nu mai avea puterea sa ajunga in balcon sa se arunce. A murit la un an dupa operatie. Celalalt a inceput un regim vegetarian, cure cu apa distilata, germeni de grau incoltit, fructe, legume. Are 10 ani de la operatie in martie, pe analizele lui nu mai apare prezenta cancerului.

    Thumb up 0
  19. #41

    Avand in vedere ca MORALUL este cel care decide de multe ori soarta unui om aflat intr-o astfel de situatie, raspunsul meu este sa NU ii spui. Caderea psihica este egala cu decesul. Un pacient cu psihic prost merge prost. Un pacient cu psihic bun merge bine. Ffff greu de crezut ca cu o astfel de veste mai poate avea cineva psihicul bun. Ergo…

    Thumb up 1
  20. #42

    aici pe blog parca vazusem posturi despre democratie. despre drepturile omului. despre cum sa fii corect. bullshit 🙂

    Thumb up 0
  21. Sunt cazuri si cazuri.
    Noi am ales sa nu ii MAI spunem. Persoana bolvana are pe langa cancer (faza terminala) si alzheimer. Si intreaba in fiecare zi de ce se simte rau, de ce tuseste, de ce a slabit si tot asa. Ii spui o data, se ingrozeste, ii spui si a doua zi, socul este acelasi, ii spui asa timp de o saptamana , doua, timp in care reactia persoanei la aflarea vestii este de fiecare data la fel: vai de mine, am cancer? cat mai am de trait? etc (asta in momentele de luciditate)
    Devine mai inuman sa ii spui decat sa nu ii spui. Asa ca alegi sa ii zici ca are o anemie, o raceala, o boala la ficat care se vindeca.
    Incercati sa nu mai judecati alegerea unora de a nu spune bolnavului despre boala pe care o sufera, pentru ca niciodata nu aveti de unde sa stiti ce alte lucruri mai sunt la mijloc.

    Thumb up 0
    • #44

      Chiar i-a zis cineva ca are cancer timp de 2 saptamani?! Nu s-a prins nimeni dupa a doua – a treia oara ca nu e cazul sa mai chinuie omul degeaba?!

      Thumb up 0
  22. Aș vrea să știu câți din cei care afirmă că trebuie să-i spui, indiferent de consecințe, sau de cât de gravă e boala … chiar au trecut prin asta. Eu tocmai am trecut … de data asta sunt de acord cu @arhi. Nu, dacă mai ai o urmă de umanitate în tine … nu poți să-i spui, să-i iei și ultimele speranțe.
    Cei care vorbesc în necunoștință de cauză … vă doresc să nu ajungeți niciodată în situația asta.

    Thumb up 2
  23. Cred ca fiecare are dreptul sa fie informat in ceea ce-l priveste. Este hotararea lui daca se mobilizeaza sa treaca peste asta, fie si pentru un timp sau nu.

    Cred ca ar mai fi de abordat:
    -daca medicul nu este capabil de empatie si ti-o tranteste marlaneste in fata sau o face profesionist;
    -daca vede ca poate scoate bani de la tine pe termen lung si iti baga frica in tine chiar daca nu e cazul sau e profesionist si te vindeca de ceea ce ai, s.a.m.d.

    Thumb up 0
  24. Nu’s de acord.

    Indiferent de cat mai are de trait, trebuie sa stie, poate va face o reprioretizare a lucrurilor de facut.

    Thumb up 0
  25. Dr. House psychology: „Humanity is overrated.”

    Poti sa imi zici ca sunt fascist, insa bolnavului ii trebuie satisfacute dorinte minime (si in general cele care il ajuta sa scape de durere) care sunt ieftine. Nu conscumi resurse si bani din fundatii prin publicitate ce ma spameaza pe mine in fiecare zi la TV. N-are sens omul tot moare.. nu e ca si cum ar conta opinia lui dupa moarte sau ca te-ar ajuta, sa fim realisti.

    Thumb up 0
  26. #49

    Munciti, radeti, glumiti, calariti, ganditi, calatoriti, beti, fumati, futeti, dar nu uitati sa strangeti bani pentru un bilet „dus” in Elvetia.

    Thumb up 0
  27. Sunt cazuri si cazuri.
    Am un caz in familie. Noi am decis sa nu ii MAI spunem. Pe langa cancer in faza terminala are si alzheimer. Tot timpul intreaba: ce am? de ce tusesc? de ce am slabit atat? Ii spui o data, de doua ori, de trei ori, ii spui o saptamana, doua si de fiecare data reactia este aceeasi: am cancer? vai de mine, ce e de facut? (asta in momentele in care persoana respectiva este lucida).
    Este mai inuman sa ii spui de atatea ori decat sa nu ii spui deloc. Preferi sa ii zici ca are o anemie, o raceala, o boala la ficat tratabila etc
    Incercati sa nu ii mai judecati pe cei care aleg sa nu spuna adevarul persoanei bolnave, pentru ca niciodata nu aveti de unde sa stiti ce altceva mai este la mijloc.
    (scuze daca am dublu post, dar primul comentariu s-a pierdut cand am dat send)

    Thumb up 0
  28. #51

    Cand ai ajuns pe ultima suta de metri, iti dai seama singur ca ai cancer sau alta boala grava.

    Thumb up 0
  29. Ai deschis un subiect dureros, un subiect adevarat. Pareri si pareri, dar argumentele sunt putine. Am observat ca unii au trecut prin asa ceva, avand pe cineva apropiat lor. Oare cat de bine suntem pregatiti pt a intampina o asemenea boala ? Oare stim cate ceva desprea ea, sau doar ca nu cruta pe nimeni ? Oare ne-am pus cu adevarat in fata acestei boli ?
    Eu cred ca in primul rand, daca ar fi cineva apropiat cu aceasta boala ( din familie), i-as spune adevarul, dar nu cel spus de doctor. Adevarul nici doctorii nu-l stiu cateodata. I-as spune ca are cancerul si este posibil sa fie tratat. Da, i-as oferi o speranta, o sansa, cu care multi s-au vindecat. Nu, nu au fost vindecati cu medicamente, au fost vindecati cu leacuri babesti, cu ceea ce gasim in natura. M-as stradui sa creada in aceasta sansa si as face tot posibilul din lume sa aflu cat mai multe pareri a persoanelor care au trecut peste asa o boala, desi este mai bine sa prevenim. Psihicul acelei persoane trebuie sustinut.
    DA, trebuie sa stie ca are CANCER

    Thumb up 1
    • Trateaza tu cu ciobotica cucului sau basina porcului un cancer pulmonar cu metastaze la ficat, pancreas si stomac. Astia care citesc Formula AS ar trebui violati anal cu ziarul facut sul.

      Thumb up 1
    • @exvpa, iti inteleg oarecum nemultumirea, dar nu si iesirile.
      Ai facut vreodata un tratament cu medicamente, fara rezultat si sa treci pe urma la un tratament cu leacuri babesti, din natura ? Sunt sigu ca nu, altfel aveai alta parere. Stiai ca fiecare avem in corp cancer, doar ca nu poate fidepistat numai dupa ce ajunge la un nivel mai ridicat ? Ai calmat o durere a unei boli prin autosugestie ? Stiu raspunsul si deja iti vad fata zambind.
      Dupa raspunsul multora dintre voi imi dau seama ca nu va cunoasteti pe voi (corpul omenesc) nici 20%. Binenteles nici nu credeti in PREVENIREA BOLILOR printr-o alimentatie sanatoasa. Totusi, eu zic sa va faceti timp 5 minute pt voi si sa aveti grija ce bagati in gura (mai ales medicamente).

      Thumb up 0
  30. Cei care îşi fac „planuri” pentru cele 30 de zile ar trebui să îşi dea seama că în acele zile s-ar putea să nu mai poţi face mai nimic.

    În cazul din familia mea, ultima lună a fost suferinţă continuă cu puţine momente de luciditate – nici forţă pentru un ultim salut nu a mai existat.

    Diagnosticul a fost pus cam cu trei luni înainte; a ştiut care e diagnosticul, dar nu a ştiut că nu se mai poate face nimic.

    Thumb up 1
  31. ” Arhi „În loc de asta, mai bine îi faci cele mai frumose zile din viața lui, îl duci să vadă ceva ce și-a dorit toată viața și a lăsat întotdeauna pe la anul sau când vom avea bani.”
    Trecând peste toată povestea, că îi spui sau nu, că să îşi aranjeze treburile sau nu, dar dacă brusc, după ce a mers la un control medical unde te-a văzut că ai vorbit ta mult cu doctorul,dar te-ai întors şi i-ai zis că are doar o anemie uşoară, ai începe să te comporţi diferit şi brusc i-ai face toate poftele pe care nu i le-ai făcut toată viaţa, nu crezi că ar intra la bănuieli şi poate nu ar sta aşa liniştit?

    Thumb up 0
  32. Eu daca as afla maine ca am cancer si mai am doar 1 saptamana de trait nu as face absolut nimic diferit dar in schimb as fi distrus psihic, daramat, lipsit de speranta. As accepta ca va urma sa mor si asta e…

    Sincer zic

    Thumb up 0
    • Asta spui acum, dar sa vezi ca in urma ta raman ceva prunci, care au nevoie macar de o vorba buna, nu de mai mult … ai trece pe cele mai neauzite tratamente, te-ai agata de ultima speranta.

      Thumb up 1
  33. Ar mai fi situatia in care persoana nu e doar bolnava, ci si mama singura cu 2 copii. In cazul acesta doctorul i-a spus franc care e treaba, ca femeia sa isi pota regla conturile cu viata si viitorul copiilor.
    Femeia asta a fost mama mea si a decedat dupa 6 luni.
    Bolnavilor de cancer nu li se spune ca sunt bolnavi, de preferat si daca se poate. Se spune ca cei care nu stiu traiesc mai mult decat cei care stiu ca vor muri: efectul placebo.
    Va doresc tuturor sanatate.

    Thumb up 1
  34. „Sunt 2 părți ale acestei monede.”
    Nu, nu sunt, e o singura parte, nasoala. Omul oricum isi da seama de situatie, dar spera (la naiba), spera pana in ultimul moment, cred ca spera pana isi da duhul.
    Niciun doctor nu-ti spune: „prietene, mai ai 30 de zile de trait”, toti iti spun „mai incercam, poate asta da rezultate, poate ceva se va intampla si te vei vindeca, e grav, dar mergem pana la capat”. Chiar daca doctorul stie cat de urata e situatia.
    Din nefericire o prietena apropiata (ca nu pot sa-i zic cunostinta) a trecut prin asta si… s-a dus, a stiut ca are cancer, ca este grav, foarte, metastaze hepatice, a stiut, ca face chimio, ca face radioterapie, ca va trece prin tot acest montruos tratament. Spre final, desi nimeni nu i-a zis „femeie nu prinzi Craciunul”, ea a stiut, am vazut in ochii ei, dar a sperat pana la capat. Ultima data am vorbit cu ea in ziua de Craciun și știți ce mi-a spus? „Vedem, poate o să mă simt mai bine”.
    Deci, ori ii spui, ori nu-i spui, bolnavul in cauza stie, isi constientizeaza situatia si pe cum ea e mai grava pe atat el intelege mai bine.
    Daca cineva mi-ar zice mie maine: „mai ai o luna de trait”, nu cred ca as petrece luna aia in Toscana sau pe o plaja in Bora Boara desi asta mi-as dori cu adevărat ci aș face tot ce se poate (spitale, operatii, medicamente, perfuzii) si as trai cu iluzia că „poate o sa ma simt mai bine”… Natura Umana nu e ca in „The bucket list”…

    Thumb up 0
  35. Am trecut si eu prin situatia asta din pacate. Poti sa nu-i spui, e drept, dar mai devreme sau mai tarziu se prinde. Pur si simplu stii ca mori pe dinauntru, e imposibil ca un bolnav de cancer sa se uite in oglinda si sa zica „mneah, arat asa doar ca-s putin obosit”…

    Despre a sti ca mori sau nu… aici e cu dus si intors – stiu un caz in care omul a murit brusc si dintr-o data si toata averea a devenit motiv de cearta intre rude pentru ca omul nu avea testament. Eu zic ca e bine sa stie… poate ca stiind ca mai are 30 de zile pana in sicriu o sa faca ce n-a facut pana atunci in viata lui – sport extrem, parasutism, face o calatorie intr-un loc frumos etc.

    Thumb up 0
  36. Acum 4 ani,un doctor mi-a zis ca mai am de trait intre 4 si 7 ani.Am avut o singura intrebare:
    -O sa am dureri ?
    -Nu
    Asa ca e ok.

    Thumb up 0
  37. #66

    Eu as vrea sa stiu.
    Si asta o spun din postura unui fost pacient care, dupa o operatie, a asteptat rezultatul de la un anume laborator. Si din postura unui om caruia medicii i-au zis, ulterior, „bun venit inapoi la viata”, literal.
    Deci da, as vrea sa stiu. Pentru ca am fixul de a scrie niste scrisori. Nu gen „P.S. I Love you”, dar nici foarte departe.

    Thumb up 0
  38. M-am gandit la eutanasie Arhi,dar din pacate in Romania nu se face.Da,se face in Elvetia,la clinica Dignitas,dar te costa un minim de 5000 $,bani pe care nu-i am.Desigur,o sa zici,ce-ti trebuie Elvetia,nu te poti arunca de la etaj,taia venele,spanzura etc.Da,poti,dar s-ar putea sa nu reusesti si sa ajungi intr-un stadiu de plans,leguma la pat.Inchipuie-ti ca sari de la etajul 8 si supravietuiesti(au fost cazuri)dar ai coloana fracturata la nivelul gatului,vei fi paralizat de acolo in jos pentru zeci de ani poate.
    In fine,eu voiam sa-ti spun altceva.Nu crezi ca ar fi timpul sa se practice si la noi eutanasia pentru cei care o cer.De ce animalele au acest drept si il refuzam oamenilor ? O campanie sustinuta de tine si de alti alpha listeri poate ca ar reusi.

    Thumb up 1
    • #68

      CID » nu, nu as zice niciodata aia cu taiat venele, spanzura etc. nu sunt adeptul unei morti violente. sincer, nici nu stii ce dracu sa spui in situatiile astea. imi pare rau…

      Thumb up 0
    • @ CID, de ce nu spui despre o campanie prin care sa luptam pt viata pana in ultimul moment, de ce nu spui despre o campanie prin care sa vorbim in paralel despre tratamentele naturale si cele cu medicamente. De ce nu spui desppre o campanie cu luptatori pt viata lor, care au reusit, care au crezut ca se poate ? De ce eutanasierea ? De ce nu vrei ca oamenii sa incerece acel 1% pt a supravetui, daca pt vindecare nu ?

      Thumb up 0
  39. Dupa cum ti-ai dat seama,problema mea,nu e ca o sa mor,asta se va intampla oricum candva. Dar exista riscul sa paralizez din nou,am fost in scaun rulant 6 luni,nu vreau sa retraiesc experienta,deci,te rog,gandeste-te la campania de care ti-am spus. Da,imi dau seama ca va fi foarte greu si ca vor sari pe tine popii,doctorii spagari (pierd clienti) etc. Doar gandeste-te.

    Thumb up 0
    • #71

      CID » intr-o tara unde 90% din cetateni se declara ortodocsi, iar biserica conduce de facto? stiu sa imi aleg bataliile. asta e una la care nu am nici o sansa.

      Thumb up 0
  40. Cred ca depinde foarte mult de persoana care este bolnava. Oricum cel care are de ales intre a-i spune sau nu, are o responsabilitate covarsitoare pe umeri. E greu sa incerci sa fii dumnezeu pe orbeste

    Thumb up 0
  41. Eu as vrea sa aflu.Punct

    Thumb up 0
  42. #74

    Unchiul meu are cancer de 6-7 ani. Stie diagnosticul. A facut chimioterapie, a tinut regim, a facut cure cu apa fara deuteriu si a ramas un om foarte vesel si pozitiv. Traieste la fel cum traia si inainte. Acum 3 ani, fata lui (medic de profesie) mi-a spus cu multa tristete ca tatal ei are metastaze si nu crede ca va mai trai 5 luni. Lui nu i-a spus ca are metastaze. Ce rost ar fi avut, sincer? El oricum stia ca e bolnav de cancer si lupta cu toate fortele impotriva bolii. De ce sa-i diminueze optimismul? Daca omul putuse trai 3 ani cu aceasta amenintare asupra capului (la urma urmei cand faci cancer stii ca oricand iti poate reaparea) ce rost avea sa-i spuna ca oricat s-a straduit el, in 5 luni,e kaput! Anyway, au trecut 3 ani de atunci si unchiul meu traieste. Optimist, vesel! Cateodata se simte mai rau, dar niciodata nu-si plange de mila! Noi nici macar nu-l intrebam cum se mai simte pentru ca refuza sa vorbeasca despre asa ceva. Nu suporta compatimirea, vaicarelile! Sincera sa fiu, de multe ori, uit ca e bolnav! Doar faptul ca e mai palid si ca e ras in cap il mai tradeaza!
    Ceea ce vreau sa spun e ca psihicul e f important in lupta impotriva oricarei boli. Daca esti optimist ai sanse mai mari sa invingi boala! Bineinteles ca bolnavul are dreptul sa stie diagnosticul. Trebuie sa stie ce boala are! Pentru a lupta cu ea! Dar nu trebuie niciodata sa-i iei speranta. Sau sa-i zici mai ai x luni de trait! Trebuie sa-i spui esti grav bolnav, dar… facem tot posibilul, incercam cutare, facem cutare, suntem alaturi de tine!

    Thumb up 0
  43. #76

    Eu consider ca este corect sa ii spui. De ce ? pentru ca e dreptul lui sa stie.
    Daca mai are 30 zile , si sunt ultimele lui 30 zile , e decizia lui ce face cu ele. Daca vrea sa se sinucida , sa o ia pe pereti , sa cada intr-o depresie , are tot dreptul.
    Decizia de a nu-i spune , si de a ascunde acest lucru mi se pare un gest egoist din partea celor din jur , care vor practic sa mentina un status quo care nu mai are nici o legatura cu realitatea.
    E arogant si incorect sa crezi ca tu stii mai bine ce vrea omul ala sa faca cu ultimele zile / saptamani / luni din viata lui.

    Dupa logica ta , arhi , ar trebui sa renuntam la consimtamantul informat din sistemul medical , nu ? ( nu ne referim aici neaparat la situatia anormala , din romania , ci la sistemele medicale in general ) .
    Doctorul , ca individ cu studii in domeniul medical , stie mai bine care sunt riscurile si beneficiile intr-o situatie medicala decat un individ care nu are acelasi bagaj educational . Deci ar trebui sa poata lua deciziile pentru pacient , fara ca acesta sa aiba ceva de spus , nu?

    Thumb up 0
  44. #77

    @Cristina ma bucur mult ca mama ta a descoperit din timp si a reusit sa isi revina. Si da, daca mai are sanse, e normal sa ii spui.

    Daca vorbim despre o situatie in care mai are de trait numai o luna, nu cred ca are rost sa ii mai spui.
    Mama a murit de cancer la colon..Doctorii i-au dat 4 luni de trait, dar a murit dupa fix 1 an, in luna Martie. Mama a fost o persoana mai slaba, panicoasa, careia ii era teama de doctori si ii ocolea cat putea de mult. Eu am fost cea care am sustinut sa nu ii spunem, in speranta ca nu se va speria si nu va muri intr-un timp si mai scurt (bineinteles, in adancul sufletului meu speram sa se faca un miracol si sa-si revina). Consider ca asta a fost alegerea corecta, normal ca in ultima perioada si-a dat seama ca nu o sa se mai faca bine, dar a trait acele luni cu speranta ca isi va reveni..a putut zambi gandindu-se la asta si nu la faptul ca moare in 4 luni.
    Acum sincer, daca omul mai are o luna, nu ai cum sa-l duci la teatru, etc, poti doar sa ii oferi multa afectiune si sa ii indeplinesti dorintele realiste. In acel an noi am incercat sa ii cumparam tot ce si-a dorit in viata si nu a putut, in primele luni cand se putea misca am mers cu ea in concediu sa se bucure de cateva locuri minunate pe care nu le vazuse. Dar, in ultimele luni nu poti sa faci nimic, decat sa ii zambesti, sa ascunzi durerea in tine, sa ii oferi incredere si suport.

    Din punctul meu e vedere depinde de om si de sansele pe care le mai are.

    Thumb up 0
  45. in cazul bunicii mele am preferat sa nu ii spunem (sa mentionez ca prima data, la primul spital a fost tratata doar cu algocalmin, fara sa i se faca alte analize?) De ce? pentru ca nu eram siguri initial si ea avea dinainte hipertensiune. A avut cancer la vezica urinara (mwai asta e un uber-chin:| sa te chinui sa mergi la baie) cu metastaze pe creier si facuse si pareza de unde si tendinta ei de a crede ca e din cauza tensiunii. Avea puncte in care mergea si era f. bine, iar alteori nu era capabila de nimic. S-a stins in bratele mamei mele. De Craciun a fost internata, de Pasti am ingropat-o. Noi ii zisesem dinainte sa vina la medic, dar tot refuza. A fost dureros sa o vad cum se stinge langa mine, dar a fost mai bine sa nu stie, asa s-a bucurat pana in ultima clipa de faptul ca va fi iar bunica si ca vara va merge iar acasa. Ai mei mi-au ascuns si mie, dar eu am descoperit analizele.

    Un alt caz: 19 ani, fosta colega de clasa, cancer generalizat. Desi toti i-am zis sa mearga la medic pt diverse motive ce le invoca, i-a fost frica de tatal ei(some family issues). Boala ei a fost descoperita prea tarziu(era la sf. clasei a 12-a, in a 10-a a mai avut un episod, dar medicii au zis ca e simpla sinuzita…rrright), ultima data cand am vazut-o in viata stia ca va pleca, chiar daca nimeni nu ii zicea verde-n fata. La ultima intalnire cu toti colegii ne-a zis: „asts e ultima data cand ne vedem toti”. La unii nu e nevoie sa le zici, ca isi dau seama.

    Cred ca trebuie sa adaptezi raspunsul in functie de persoana si caz. nu exista raspunsul perfect

    Thumb up 0
  46. Cancerul e un business al naibii de mare. E o forma de genocid tolerat si incurajat de toate guvernele lumii. Sper ca ne clar asta tuturor. Nu sunt adeptul niciunei conspiratii, nu cred in ele. Cred in oameni si-n cazurile lor reale.
    Exista solutii, exista Institutul Hipocrate, cel care are rata cea mai mare din lume de vindecare a cancerului (atentie, acolo nu se mananca produse din carne) si multe, multe altele. Important e sa fim informati. Asa ca informati-va!
    http://vimeo.com/15829623

    Thumb up 1
  47. Ii spui asa:

    „Am doua vesti, una buna si una proasta. Vestea proasta e ca o sa suferi putin in viitorul apropiat, vestea buna e ca pe urma nu o sa mai simti nimic”.

    Thumb up 0
  48. Eu as vrea sa hotarasca Basescu daca sa-mi spuna sau nu ca-s bolnav de cancer. Ca el stie stie bineinteles cum e cel mai bine pentru mine.
    Am zis basescu? De fapt alctineva stie cel mai bine in locul meu. Oricine altcineva numai EU nu. Eu nu pot judeca pentru mine. Pentru ca eu sunt, nu-i asa, un mort care inca n-a murit.

    Am avut „leucemie” in clasa a 4-a. Nu mi-a spus nimeni diagnosticul. L-am descoperit singur citind fisa medicala pe care asistenta o tinea ascunsa.
    Teama de necunoscut e mai mare decat orice alta teama. Chiar decat teama de moarte. La final, toata lumea moare…

    Thumb up 0
  49. #82

    In sfarsit scrii si tu un articol cu care sunt de acord. Am fost dezamagit complet de acela in care te luai de nushtu ce student ca nu stia cati lobi are tiroida

    Thumb up 0
  50. Cind eram la liceu am crezut ca aveam cancer. Am facut analize, investigatii si parea ca era benign. Dar fara biopsie si mamografie (pe care m-au sfatuit sa nu le fac) nu aveam siguranta. Am trait rau cam un an, ma vedeam deja moarta. Dupa un an cu mari eforturi m-am convins ca totusi poate e benign si am inceput sa-mi traiesc viata. Si atunci, o data cind mama s-a suparat pe mine (nu facusem nimic rau dar era mereu nervoasa ptr. ca tata o insela) mi-a strigat in fata CANCEROASO. Mama mea m-a strigat „canceroaso”. Niciodata nu si-a cerut scuze ptr. asta, de fapt asta e nimic in comparatie cu altele. Oricum eu nu sint de acord ca bolnavul sa stie adevarul. E mai bine sa spere pina la sfirsit. Odata ce a aflat adevarul e deja mort in sufletul lui….

    Thumb up 0