Un articol dur, dureros, un scuipat cât o viață, scris de o tipă foarte talentată.

Am zis să îl promovez puțin și în afara bulei facebook, pentru că spune lucrurilor pe nume și ne arată și acel moment în care am realizat toți că ne-am pierdut umanitatea, fie ei politicieni, fie noi, oameni simpli.

Ca să vă rezum, că poate sunt unii care nu sunt în stare să citească texte lungi, știați că Ungaria îi primește cu brațele deschise pe toți maghiarii care vin acasă, din cauza coronavirusului? Iar ministrul de externe face poze cu ei și le urează bun venit?

Nice, acum comparați cu modul de potențial infractori în care sunt tratați românii la graniță. Comparați cu declarația robotului cotrocenist, cea cu Dragi români, ne pare rău, dar nu mai veniți acasă. Sau a lui Orban. Și veți vedea de ce ungurii sunt întotdeauna undeva unde noi o să fim peste 30 de ani.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.