Ca român, e foarte ciudat să te trezești față în față cu mâncarea chinezească. Pentru mine, a fost cam ca prima întâlnire cu pizza, după revoluție. Nu știam cum se mănâncă, nu știam ce se mănâncă din ea, ce condimente se pun, o nebuloasă totală. Colegii mei de liceu erau la fel de aerieni, dar fiecare se simțea dator să se dea mare cu cunoștințele sale în domeniu. Ca idee, într-un final, am plecat cu pizza la pachet, iar colegii îmi ziceau că sunt sărac, că iau resturile pentru frații mei.

Practic, același lucru mi s-a întâmplat prima oară când am intrat într-un restaurant chinezesc. Îmi era o jenă teribilă pentru că nu știu nimic din ritualurile de acolo, nu știam niciun fel de mâncare și mai eram și speriat de toate povestirile despre ce mănâncă chinezii și denumirile mâncărurilor lor. Practic, prima oară când am mâncat chinezească a fost vită cu sos de stridii și orez simplu, era singura chestie din menu pe care am înțeles-o și nu am vrut să risc nimic. Cine e nebun să mănânce, AUZI, urechi de lemn!! Am mâncat cu furculița, ca ultimul om, pentru că habar nu aveam cum se folosesc bețișoarele.

Dar mi-am jurat în barbă că o să învăț. De-al naibii. Și am învățat, știu inclusiv să mănânc orez cu bețele, iar asta e o performață demnă de un chinez, să știți. Și am mai fost și am mai mâncat chinezească. Ba chiar am comandat, de multe ori.

Iar urechile de lemn sunt salata mea preferată. Știți ce sunt urechile de lemn?

6-salata-cu-urechi-de-lemn-wu-xing

Urechile de lemn nu sunt niște urechi de găină, sau ce aveam eu în cap atunci când am refuzat prima oară să mănânc orice cu nume ciudat. Ci sunt niște ciuperci EXTREM de gustoase care, nu-i așa, cresc pe un arbore, mai precis pe arborele de soc. Le ador în orice fel de compoziție, dar preferata mea e salata, cu puțin oțet. Crocante și gustoase, pur și simplu le poți mânca în loc de carne.

Bine, sunt de acord că există niște chestii în bucătăria chinezească ce ți-ar putea ridica părul din cap la nivel de 90 de grade. Eu, de exemplu, dacă văd gheare de pui, sau raci, creveți și alte chestii cu ochi și antene, nu mai mănânc nimic. Dar mănânc RELAXAT furnici în copac. Și nu, nu sunt furnici reale cățărate pe crengi, după care mâncate, așa cu ți-ai imagina. Sunt pur și simplu bucățele mici de carne, cu tăieței. Poarta aceasta denumire pentru ca bucatelele de carne par ca se catara pe taitei ca pe crengile unui copac. Desigur, când ești român, învățat cu mici, ceafă și poale-n brâu, dacă intri într-un chinezesc, deschizi meniul și vezi furnici în copac, închizi, te ridici politicos și fugi mâncând pământul.

furnici-in-copac-cu-carne-de-porc

Același lucru este și la pachețelele de primăvară. Nu sunt niște pachețele cu iarbă și, eventual furnici :mrgreen: In cultura chineza „Sarbatoarea Primaverii” e cea mai importanta sarbatoare si marcheaza trecerea in noul an chinezesc. Pachetele de primavara sunt specifice si nelipsite din meniul acestei sarbatori. Puiul în 5 culori nu e un pui care a mâncat 5 tipuri de colorant alimentar, după care s-a sacrificat pe altarul pasinii culinare, ci e un pui cu legume, totul în diferite culori.

#wuxingstie să prepare și să împacheteze zilnic cele mai gustoase Furnici în copac, cele mai proaspete Pachețele de primăvară și cele mai delicioase Urechi de lemn. Știe și te provoacă și pe tine să faci o călătorie către cunoașterea gusturilor, secretelor și misterioaselor cutume chinezești. Folosește parola #wuxingstie la orice comandă și ai 10% discount, până pe data de 31.12.2016

Să aveți urechi de lemn și furnici în copac. MULTE.