A scris Andrei un articol despre o culturistă a anilor 2020, care nu își lasă copiii cu tehnica, pentru că tehnica e bad, dar ei se joacă singuri fără tehnică și e emoționant cât de imaginativi sunt ei. Rezonez complet, eu, când aud de alea cu Eu nu îmi las copiii cu tehnologia, rup legăturile, nu îmi place să coabitez în bula mea cu oameni cu IQ subunitar.

După care vine și powerpufful de pe internet:

Nu vă închipuiți câtă ură strămoșească am pe fleoșcăiții ăștia. Nu e ok să arătăm cu degetul că sunt proști, da? Dar cum e ok să le spunem că sunt proști? Trebuie formulări speciale, în care, de fapt, să îi lăudăm întâi, după care să intrăm în discuții amănunțite?

Tarzii ăștia de internet au adus societatea în punctul în care nimeni nu mai suportă PCul, deși, la bază, e ceva bun. Totul e iritant, totul e jignitor, nu mai ai voie să ai opinii decât despre pisicuțe, vreme și, eventual, dar nici acolo, politică. În rest, nu poți să jignești așa aiurea oamenii.

Seek tear.