Pe contul de facebook eusuntdumnezeu e o mică acțiune, numită Atei Suntem. Diverși oameni mândri de credința lor își pun poze prin care și-o motivează. Credința.

Care e problema mea?
Ca ateu/agnostic declarat (funcție de capacitatea de înțelegere a interlocutorului) din vremea în care mulți atei nu înțelegeau de ce le miroase mâna a pește când ating o păsărică, am o singură problemă. De fapt două, dar una din ele e doar tangențială.

Prima ar fi că s-a umplut lumea de atei. Asta nu ar fi ceva rău, dacă nu ar fi atei de aceia luptători. Și nici asta nu ar fi rău, dar nu sunt decât luptători vituperanți, absolut cu nimic utili cauzei în sine. Dacă vrei să fii cool și hipster, musai să te declari ateu și să înjuri ceva legat de credința altora.

A doua și ultima problemă e că mi se pare de o idioțenie desăvârșită să îți justifici o credință de viață (pentru că și ateismul e o credință. credința că dumnezeirea nu există) prin crampele logice ale religiei.

Sunt atee pentru că creștinii resping orice adevăr ce se află în contradicție cu biblia.

Are you fucking kidding me?
Ești ateu pentru că de ce? Pentru că unii aleg să creadă orbește într-o tâmpenie? Adică îți justifici o alegere prin alegerea altora?

E ok să fii creștin/protestant/evreuș/musulman/budist/shintoist sau orice altceva te excită pe tine. Crezi în ce basme dorești, cât timp nu îmi încalci dreptul meu la libertatea de conștiință.
E ok și să fii ateu. E ok să fii și agnostic. Toate aceste „credințe” sunt legate strict de suflet. Dacă tu așa te simți liniștit, crezi în ce dorești tu, mântuiește-te prin ce prostii vrei tu.

Însă nu e ok să fii prost.
End of story.