Aș putea începe cu M-am născut la Cluj, într-o familie de intelectuali iubitori de Dumnezeu, trăind fără mamă, dar ar fi obositor pentru toată lumea și nu cred că am răbdare nici eu să scriu tot începutul acesta care nu interesează pe nimeni.

Pe scurt, când aveam 16 ani am fost violată de băiatul unor prieteni de familie, colegi de facultatea de-ai tatălui meu. A fost o petrecere la cabana de la munte a părinților lui, făcea 19 ani, pleca la facultate la București, am mers fără nicio grijă, doar eram prieteni. Aș fi vrut să am, totuși grijă, pentru că, acolo, după ce s-a îmbătat, mi-a zis că mă dorește de mult timp, că am fost visul lui de o viață și că nu vrea să pplece în viață fără să fim împreună.

Și, în aplauzele tuturor prietenilor săi, m-a luat și m-a băgat în dormitor. Pe moment, nu înțelegeam ce se întâmplă, pur si simplu mi se părea că e o glumă mai proastă, nu avea cum să fie real, eram prieteni de când eram mici, crescusem împreună, nu îl priveam neapărat ca pe un frate, nu mă simțeam atât de apropiată de el, dar ca un prieten bun.

Doar când m-a împins cu forța în pat am început să îmi dau seama că, de fapt, nu e nicio glumă. Nu îmi amintesc bine totul, mintea mea a făcut întotdeauna eforturi să uite. Îmi amintesc, cred, o lovitură peste față, după care o durere continuă și cam atât. Următoarea amintire este cu el pe marginea patului, spunându-mi că a fost cel mai minunat moment din viața lui și că îmi mulțumește.

M-am îmbrăcat și am plecat, el era cu prietenii lui, băteau palme Bravo boss, ești cel mai tare. Am coborât până în stațiune și m-am dus la postul de poliție, să spun cuiva ce s-a întâmplat. De la poliție l-au sunat pe tata. L-am așteptat cu sufletul la gură, voiam să văd un chip cunoscut, să pot vorbi, să pot să plâng.

În loc, am primit o palmă.
– Ce ai făcut, curvo?

Nu am apucat să îi spun nimic, doar urla în secția de poliție despre cum i-am stricat reputația, am distrus toată educația pe care mi-a dat-o. Doamne, nu știu să îmi fi fost mai rușine vreodată. Palma pe obraz mă ardea, cuvântul curvă, venind de la tatăl meu, mă ardea, simțeam că totul se distruge în jurul meu.

Nu am mai depus plângere, pentru că tata a decis că nu trebuie să târâm în noroi numele prietenului său. Am fost obligată să urc în mașină și să mergem la cabană, unde distracția era în toi, toată lumea era fericită.

Violatorul meu a venit, l-a luat în brațe pe tata și l-a anunțat că noi doi suntem împreună și că el e decis să mă ia de soție, când o să fac 18 ani. Între timp, a venit și tatăl lui, s-au felicitat reciproc, gata, totul se aranjase. De fiecare dată când încercam să deschid gura să spun că OMUL ACELA M-A VIOLAT!! tata începea să îmi spună ce noroc am avut că a vrut să mă ia de soție, cine știe unde ajungeam, dar totul e bine când se termină cu bine.

Am murit atunci. Am murit, a murit sufletul meu, s-a înnegrit și s-a făcut văl de fum. Ne-am căsătorit peste 1 an. Toți fericitți, rudele șușoteau că, acum soțul, a fost un om de treabă și m-a luat de nevastă, deși eram o curvă. Fusese singurul bărbat care mă atinsese vreodată, dar toți din jur știau că sunt curvă.

Am fost încă câțiva ani curvă, în mijlocul bunilor oameni din Cluj. Vecinii noștri știau că sunt curvă, toate rudele, probabil și casiera de la magazin știa că sunt curvă. Dar nu aveam ce să fac, unde să plec. Eu nici liceul nu îl terminasem. Da, și la liceu eram curvă.

Așa că, copil fiind, am fost obligată să fac sex, zi de zi, cu omul care mă violase. Oamenii din jurul meu, familia mea, oameni de bine, cu multă credință în dumnezeu, considerau că dreptatea fusese făcută și că nu aveam ce să comentez, doar fusesem luată de nevastă. Acum toată lumea era nerăbdătoare să fac un copil, să îmi mai spăl numele de curvă. Poate eram curvă, dar nu și proastă. Am luat anticoncepționale în fiecare fucking day după întâmplare iar la primul control ginecologic mi-am montat sterilet.

Anul acesta, în vară, am terminat facultatea. Aș fi putut pleca mai devreme, dar oricum răul fusese făcut și ce aș fi ajuns? Vânzătoare pe undeva? După susținerea licenței, în aceeași zi, am plecat la o avocată și am depus cerere de divorț. Avocata l-a speriat suficient pe „soțul” meu încât să accepte divorțul prin notar. După 30 de zile, am fost o femeie liberă.

Singurul comentariu al tatălui meu a fost Curva tot curvă. Nu ne-am mai văzut de atunci. Nu intenționez să îl mai văd vreodată. M-am mutat din Cluj, sunt sătulă de oameni iubitori de dumnezeu. În continuare, nu m-a mai atins vreun bărbat și nu cred că se va mai întâmpla, cel puțin în viitorul apropiat.

Îmi cer scuze în avans pentru scrisul incoerent. Eu sunt ITstă, scrisul nu e partea mea tare. Și îmi e greu oricum să scriu despre asta.