E greu să faci facultatea de medicină. Oriunde în lume, nu doar în rromânia. Dacă vrei cu adevărat să faci ceva din tine, trebuie să muncești enorm, să înveți enorm și să sacrifici multe.

Problema e că e posibil să nu prea ai ce să sacrifici, dacă nu ai bani. Facultatea de medicină e scumpă, chiar și în rromânia, unde e gratis.

Povestea noastră începe acum vreo 10 ani, când doi amici de-ai mei s-au căsătorit. El era student la medicină în ani finali ceva, ea făcea ceva la ASE. S-au văzut, s-au plăcut, s-au căsătorit, destul de rapid. De aici, a început dilema.

Ce facem, că nu prea avem bani, acum avem o familie, eu am studii medicale foarte importante. Normal că ea, iubindu-l enorm, a zis dragule, renunț la școală și mă duc în câmpul muncii, să activez și să câștig parale, iar tu du-de la facultate, că are mandea grijă de tine.

Uite-așa, anii au trecut, el a terminat facultatea, a terminat terminat și rezidențiatul, lucra deja chirurg la Universitar. Nu mai aveau neapărat nevoie de munca ei, deși ea, între timp, se angajase la o corporație care vindea servicii de voce pe piață și era verde, salariu bun, mașină de serviciu, în fine, munca și dăruirea chiar sunt răsplătite, oriunde ai fi. Nu, ce faci tu la birou, acum, când citești ce scriu nu e nici muncă, nici dăruire, nu te mai plânge.

Domnului chirurg i-a venit să facă un copil. Normal, cel mai frumos lucru din viață, ea a achiesat la idee, doar se iubeau ca doi copii, ca-n prima zi. Zis și făcut, fertilizatorul a intrat în funcțiune, terenul era rodnic și propice și așa a apărut pe lume copilul. O frumusețe de băiețel blondin, cu ochi albaștri, mândria tuturor.

După 2 ani, domnul a mai dorit un copil, pentru că na, e bine să fie 2 la casa omului. No, ce să faci, tipa a achiesat și la numărul doi, iubirea în continuare era mare și ar fi sacrificat orice pe altarul iubirii sale către zeul ei cu scalpel și lanțetă.

Din păcate, sarcina 2 a fost cu ceva probleme, ea a făcut ceva la tiroidă din cauza acelor probleme, s-a îngrășat foarte tare, gen vreo 50 kilograme. În fine, a născut o fetiță, tot blondă, tot ochi albaștri, totul era bine și frumos, doar că, din păcate nu mai reușea să slăbească, indiferent de ce făcea.

Cu 20 de zile înainte de botez, domnul chirurgul pleacă în Franța, la un simpozion de chirurgi. Despărțire iubitoare pe Otopeni, zâmbete, făcut cu mâna, pa tati, să te întorci la noi.

După 3 zile, sună din Franța și o anunță pe ea că el și-a găsit de fapt un job acolo și că va introduce divorț, pentru că el vrea să își trăiască viața, nu să stea să șteargă etern la cur copii, alături de-o grasă. Da, e posibil să ceră custodia unuia din copii, dar nu chiar acum, trebuie să mai crească, că nu are timp. Oricum legea îi permite.

Ea se plimbă prin parc în fiecare seară. Ne mai vedem, ne mai salutăm, dar e toată o gheață de care nu poți să te apropii.
Cred că ai nevoie de foarte multă tărie să treci peste așa ceva. Sau poate îți găsești tăria atunci când ești pus în fața faptului împlinit și realizezi că te-ai sacrificat o viață, doar ca să primești un șut în fund.
Și 2 copii de crescut.

[donateplus]