Şi atunci, dacă eşti cel mai nemulţumit muncitor din europa, de ce spanac nu pleci de la actualul loc de muncă? Ce te reţine atât de tare acolo unde eşti nemulţumit de program, de salariu, de colegi, de bonificaţii, de sefi, de tot. Oare nu cumva din cauză că tot rromânu se pricepe la toate, dar de fapt nu e specialist în nimic?

Marketing cu aromă de şcoală politică

Adică ştim că toate marketizdele sunt de fapt absolvente de SNSPA, unde şi-au descoperit miracolul trupului. Ştim că piarizdele sunt în marea majoritate ingineri. Sau de ce nu, absolvente de acelaşi SNSPA. Regizori care au şcoala vieţii, actori cu studii de generală, lăcătuşi calificaţi la locul de muncă, ceferişti cu liceu economic etc.

Partidul ne-a învăţat că trebuie să muncim oriunde

Nu ar fi bine dacă am fi cu toţii specialişti în ceva, o singură chestie, la care să fii bun şi foarte bun şi atunci, când nu mai eşti mulţumit de locul de muncă, să pleci pur şi simplu, ştiind că nu ai probleme să te angajezi, fiind foarte bun?

Dacă vrei să munceşti…

Am exemplu, nu râdeţi, un prieten care e livrator de pizza. Face lunar cam2000 de euro, cu maşina lui. Munceşte 6 zile din 7, cam 14 ore pe zi. Lucra de mult timp în acelaşi loc, lucrurile s-au înrăutăţit şi voia să plece, dar îi era frică că nu îşi găseşte job. De ce? Pentru că alt coleg de al lui plecase în urmă cu aproape un an şi de atunci stătea acasă, că nu îşi găsea de muncă nicăieri.

Până la urmă tipul şi-a dat demisia, nu a mai suportat starea de stres. A stat acasă de joi, când şi-a dat demisia, până luni, când s-a dus la noul loc de muncă. A fost la interviu, l-a luat, a dat probă de muncă, s-a angajat.

Dacă vrei, te angajezi. Dacă nu, răspunzi la chestionare din ziare, în care explici cât de nefericit eşti în viaţă.