Sunt singurul care își aduce aminte de Devata Ciankăr? [ARTICOLUL DESPRE NIMIC]

Acest articol face parte din seria articolelor despre nimic, articole dedicate userilor înregistrați ai arhiblogului. Dacă dorești să ai acces la el, ești invitat să trimiți o cerere prin pagina de contact, cerere care să conțină userul dorit și un mail valid.

[member]
Am început să citesc cred că pe la vreo 5 ani. Literele mari le învățam de pe camioane și tiruri. Primul cuvânt care am reușit să îl silabisesc a fost RO-MA-NI-A, scris pe un TIR ce trecea prin Mărgeanului, primul meu cartier din București. Tot în Mărgeanului am văzut și primul om bătut și cu ochiul scos, atârnându-i pe obraz. Cred că pot să îmi aduc aminte fiecare notă a urletelor pe care le scotea.

Școlar fiind, îmi plăcea să citesc povești. Problema mea e că nu îmi plăceau clasicele povești cu Făt Frumos și Ileana Cosânzeana, pe alea le răsesem de mult, le știam pe de rost fără probleme.
Îmi plăcea să citesc povești ale altor popoare. Am citit toate volumele din Șeherezada. Nu am fost satisfăcut. Am citit povești de viață rusești, cu oameni care mureau prinși în resturile de melasă de la fabricarea zahărului. Nu mai știu cum se numește cartea, dar cred că de la ea am prins gustul cărților ciudate de la vârste fragede.

Ce povești m-au dat pe mine peste cap așa, puțin?
O poveste rusească, cu un aparat magic de făcut cașă, aparat care nu a mai putut fi controlat și a înecat lumea în cașă. Câteodată și acum visez cum încerc să înot în așa ceva, dar nu reușesc. Și mă scufund.

Am citit niște povești irlandeze de îți îngheța sângele în tine. Cu strtigoi, moroi, cu capete tăiate, cu săbii înfipte în măduvă și din măduvă, în smiortan, smiortanul fiind măduva măduvei oaselor. Vă zic, o atmosferă ucigașă, iar alea erau chiar povești pentru copii, aflate în biblioteca școlii, deci nu citeam eu aiureli.

Cel mai tare m-a impresionat o poveste thailandeză. Povestea regelui canibal Devata Ciankăr. Bucătarul regelui Devata Ciankăr era netent și, în timpul preparării mâncării, și-a tăiat o bucățică din degetul arătător. Care bucățică a căzut în mâncare regelui și nu a mai putut să o găsească. Iar regele, la masă, a găit o bucățică de carne foarte gustoasă și dulce, pe care nu o putea recunoaște. Când a aflat că e carne de om, l-a răsplătit pe bucătar prin lăsarea în viață, după care a dat ordin în regat să i se aducă la fiecare masă câte un copilaș fraged.

Mulți ani m-a urmărit Devata Ciankăr și canibalismul Lui. Crescusem, aflasem de James Cook și de ai săi neozeelandezi și totuși, Devata Ciankăr era mult mai înfricoșător decât niște canibali micuți din noua zeelandă.

Păcat că acum nu mai reușesc să găsesc cartea. Probabil nici nu mai rețin 100% corect numele, iar toți cei pe care i-am întrebat, nu au auzit niciodată de asemenea grozăvie.
Unde oi fi tu, Devata Ciankăr?

[/member]

14 comentarii

  1. #1

    Eu am si acum pe acasa o carte “Povesti fermecate rusesti”, dar nu erau deloc “dure”…

    Thumb up 0

  2. Eu nu le aveam cu cartile de genul asta, insa si acum ascult cu strictete albumele Cannibal Corpse, carora le-ai postat tu coperta aici. Tricky a fost sa ascund de ai mei caseta cu Gore Obsessed in clasa a 9a :)) http://3.bp.blogspot.com/-UNHoIMCQ7BY/Tsr_yf1hOiI/AAAAAAAAALg/31v0GkBWVmM/s1600/Folder.jpg

    Thumb up 0

  3. #3

    Depun mărturie: poveştile ruseşti erau grozave. De Devata Ciankăr n-am auzit, sunt curioasă câţi sunt cei care ştiu …

    Thumb up 0

  4. #4

    Nici eu nu am auzit de Devata Ciankar… dar pe undeva… cred ca-i mai bine :)

    Thumb up 0

  5. #5

    Canibal Corpse nu dar altele da :)

    Thumb up 0

  6. #6

    imi aduc si eu aminte povestea, dar nu stiu daca numele era devata ciankar. Pe langa povestile rusesti, am mai citit cand eram mic legendele nibelungilor, povesti medievale chinezesti si nuvele italiene, toate superbe.

    Thumb up 0

  7. #7

    si eu am stat o scurta vreme in Bucresti, pe Margeanului….dar acum 7-8 ani, de carte nu am ce sa zic, nu am citit asa ceva :) mie imi placea Alexandre Dumas si Charles Dickens

    Thumb up 0

  8. #8

    eu am citit de mica romane politiste pt ca bunicul meu m-a invatat sa citesc.
    iar el citea numai romane politiste:)

    Thumb up 0

  9. #9

    Raja Bersiong, a.k.a. Ong Maha Perita Doria (legenda malaeziana) – http://www.tourismmalaysiany.com/legendfiles/kedah_legendary_fanged_king.pdf

    Thumb up 0

  10. #10

    Hmmm…Interesante cartile expuse de tine.Am sa le caut sa le citesc si eu.
    Am citit si eu cateva biblioteci,insa de alta factura.SF in special.

    Thumb up 0

  11. #11

    Știu eu unde îl găsești:) E în unul dintre volumele din Povești nemuritoare! Din păcate nu mai am cărțile în București, dar anul trecut când am fost la bunici le-am luat pe toate la recitit și am întâlnit și povestea asta:)

    Thumb up 0

  12. #12

    nu’sh ce are..nu-l vad articolul

    Thumb up 0

  13. #13

    hai gata…eram idiot nelogat.
    Acum sunt doar idiot…:P

    Thumb up 0

  14. Pe vremea aceea nu erau atatea alternative: facebook, iprost, mall, tv …In copilarie am fost fan Povesti Nemuritoare, apoi trecand la cele psihologice/filosofice cu o scurta incursiune in SF-urile lui tata.

    Thumb up 0