Sunt specialist, deci mai destept ca tine

smart.jpgAceste randuri le gandesc de cateva zile. Nu le-am scris din multiple motive.
Subiectiv scrie aici despre prostia clientilor sai, din domeniul web-design. Ca nu stiu una, nu stiu alta, nu vor sa inteleaga ca daca tu spui ceva, inseamna ca asa e, tu fiind specialist.
Asta e o boala a romaniei. O boala grava.
Cred ca suntem singura tara din lume in care clientul nostru nu este stapanul nostru, in care eu, specialistul, sunt mai de pret in fata mea decat clientul.
In domeniul meu de activitate ma lovesc zilnic de asemenea atitudini. Fie ca e vorba de baiatul din magazinul de telefoane mobile, care iti tranteste in fata ca „aici vindem telefoane, nu siemensuri”, desi tu ii ceri un telefon siemens, pentru ca asa vrei TU, clientul, sau ca este baiatul din hypermarket, care iti explica plin de detasare ca tot ce stii tu despre electronice este o tampenie, si ca ar trebui sa il ascult pe el, luand ce crede el ca e mai bine.
Romania duce lipsa de vanzatori. De oameni care sa lucreze in domeniul serviciilor.
Oricarui roman, daca ii spui de „vanzator” se simte jignit. Cum adica, vanzator?!
Da, ne este rusine sa vindem. Ne este rusine sa admitem ca traim din vanzare, din banii clientului respectiv, ca afacerea noastra degeaba are piarizde, degeaba are account manageri, degeaba are depozite, DESIGNERI sau orice altceva. Daca nu are echipa de vanzari, daca nu are vanzatori, DACA NU VINDE, degeaba.
Si cum sa vinzi, daca tie ti-e rusine sa fii vanzator? Asta in conditiile in care toti suntem vanzatori. Macar ca ne vindem forta de munca pe o piata libera.
Cum sa asiguri un serviciu multumitor PENTRU CLIENT, nu PENTRU TINE, atata timp cat tu suferi de suficienta de a te considera cel mai destept, cel mai bun, al doilea Cucuzel? Cum sa vinzi cand tu, chiar si in eul tau interior, il consideri pe client un cretin care iti risipeste timpul?
Un mare om de vanzari mi-a spus odata, cand eram si eu in faza tip „subiectiv”:
Indiferent de ce iti spune clientul si de cum te priveste, daca el pleaca lasandu-si banii la tine, tu ai castigat.
Din pacate, la noi va mai trece multa apa pe garla pana sa se ajunga la asa ceva.

Gabriela Firea vrea să închidă acest site.

Poți contribui la eforturile mele cu un abonament de 3 USD

27 comentarii

  1. Adevarat si totodata trist, natia noastra este inca in epoca medievala mai avem mult pana departe 🙂 noi nu meritam inca UE dar interesele sunt prea mari 🙁

    Thumb up 0
  2. #2

    ba meritam…multa multa UE

    Thumb up 0
  3. Din cand in cand trebuie sa stii sa renunti la clienti. Oricat te-ai stradui sa le faci pe plac, a urma orbeste ordinele lor doar pentru ca ei sunt cu banii, risca sa iti dauneze.
    Am avut acum 2 ani, ca freelancer, un client care ma… distrugea psihic – telefoane de ore intregi, zilnic; schimbari de specificatii; neseriozitate, lipsa maxima a punctualitatii. Ajunsesem la insomnii. Am renuntat la el, mi-am inrosit obrazul atunci dar am castigat in schimb pacea sufleteasca.

    Thumb up 0
  4. #4

    reactia e normala. la urma urmei, el incearca sa isi maximizeze satisfactia prin minim de efort. la fel si tu. dar asta nu il face prost. ou contraire

    Thumb up 0
  5. Dincolo imi place ideia de „the customer is always right” si daca prost bocna, daca are bani are dreptate nene, te invarte cum vrea, dar daca isi lasa banul jos, te-ai scos

    Thumb up 0
  6. Trebuie sa stii sa iti alegi clientii. Cum ii inveti asa ii ai. Diplomat(nu tort) trebuie sa fii pana la capat.

    Thumb up 0
  7. Tema propusa aici contine doua teme de fapt. Subiectiv are dreptate cand se refera la clientul absurd. Sunt doua posibilitati in cazul ala: ori ii faci situl sorcova asa cum vrea el, dar il anunti din capul locului ca va avea vizitatori zero, ori incerci sa-l convingi ca e mai eficienta propunerea ta decat a lui. Acum depinde si pentru ce e situl pentru ca daca-l solicita cineva pentru gagica lui mai tanara poate sa-i puna ciucurei si beculete ca nu-l doare nici pe el si nici pe ea in cur de gugle. Ei vor sa aiba fata sit(sau blog) ca asa e moda. Se poate compara chestia asta cu un magazin frumos, asezat in camp pe unde nu trece nimeni. Cel mai greu lucrezi cu oamenii care habar nu au cu ce se mananca internetul. Doar nu ai sa faci cu fiecare client in parte cursuri intensive.
    Asta e pozitia specialistului fata de client insa pe de alta parte fiind client nu pot accepta sa-mi bage pe gat un sit cumparat de pe net cu 10 euro la care sa-mi schimbe trei poze si doua butoane.
    Eu personal am o abordare simpla a problemei in orice relatie de genul asta.
    Ma duc la zugrav zidar sau sudor si-l intreb daca poate sa-mi faca o chestie pe care eu o vad asa.
    Aici e toata diferenta dintre priceperea lui si nepriceperea mea.
    Stiu ce vreau insa nu stiu cum se face si nu e treaba mea sa stiu. Omul imi spune daca poate ori ba si in cazul in care nu se poate imi explica impedimentele. Daca mi se pare rational intreb de alte variante posibile. Nu prea ma tocmesc la pret pentru ca nu-i pot eu aprecia munca lui insa daca rezultatul final nu e cel pus la punct de comun acord rediscutam termenii problemei.
    In magazine cred ca se generalizeaza comoditatea vanzatorului.
    Daca intri in magazin in strainatate (occident) poti freca vanzatoarea doua ore cu probe si solicitari ca nu te da afara sau sa te apostrofeze dar nu se implica in povestea asta intr-atat incat sa cumperi ceva neaparat. Nici nu-i pasa ca pleci cu mana goala. Daca te duci la Istambul insa… nu pleci pana nu cumperi. iti face turcul reducere pana sa vanda in pierdere aproape dar tot iei 🙂

    Thumb up 0
  8. #8

    mmm, interesant postul despre vanzari. Interesant, dar adevarat.

    Thumb up 0
  9. #9

    Imi permit sa te contrazic, si sa zic ca vanzatorii cei mai tari sunt aia la care intri cu ideile tale si pleci cu… ideile lor. Desi in parte ai dreptate, la noi a fi vanzator e rusinos pentru ca noi stim despre vanzatori ca sunt needucati, si viata ne arata astfel de specimene cel putin zilnic.

    Revin la ideea cu vanzatorul inteligent. Sigur, se poate aborda problema asa cum zici tu, ii dai omului ce vrea, chiar daca vrea ceva prost. Problema este ca un vanzator inteligent stie ca e foarte important ca clientul sa se si intoarca, ba chiar sa isi trimita si prietenii. Si aici intervine adevarata arta…

    Thumb up 0
  10. Arhi, cred ca totusi trebuie nuantata putin treaba. Adica, daca ma duc la un creator de moda, spre exemplu, ii spun ca vreau o haina pentru o anume ocazie, dar MA ASTEPT ca el sa imi dea sfaturi, tocmai din pozitia lui de specialist. Sigur ca devin usor defensiv daca imi baga pe gat ceva ce mie mi se pare ridicol, deplasat ori excesiv de scump, dar oricum un sfat tot ii cer. Adica mi se pare normal sa stie care e combinatia de culori ce se poarta intr-un anumit sezon, ori materialele care sunt „trendy” pentru un anume eveniment.
    Pe de alta parte, ma bazez tot pe profesionismul lui si pe bunul simt sa ma indrume, nu sa ma sufoce cu o groaza de chestii inutile, cu multe detalii ate doar pentru a-si crea o imagine de atotstiutor. M-am dus la el pentru ca deja stiam ca e profi, nu ca sa mi-o dovedeasca in teorie. Vreau rezultate practice.
    Tin minte un lucru legat de vanzatori: aveam vreo 11 ani (prin 1991)si m-am dus la un magazin cu tatal meu ca sa luam ceva de mancare pentru casa. Era un magazin privat, vanzatorului ii trebuia salariu, asa ca nu am iesit de acolo fara sa luam ceva guma si biscuiti pentru mine, desi nu era „in buget” la acel moment. Tin minte ca m-a impresionat modul in care el isi prezenta marfa, insistenta (de bun simt, semanand a sfat mai degraba, nu a obraznicie) cu care ne sugera sa luam una-alta. Si in final am plecat, lasand mai multi bani decat planificasem. Vanzatorul a castigat, dar pentru un moment, m-am simtit important.

    Thumb up 0
  11. Arhi, stii foarte bine ca problema poate fi privita si altfel: romanii se pricep la toate. Am patit si eu sa ma duc intr-un magazin de haine, sa probez o geaca, sa-i zic aluia ca imi e mica iar el sa-mi tranteasca un „nu e adevarat”. Am ramas masca. Imi venea sa-i dau una peste bot.

    Pe de alta parte, daca am nevoie de un DSLR (de ex.) si ma duc intr-un magazin sa cer sfaturi, nu ma apuc eu sa il contrazic pe ala. Plec de la premiza ca stie. Apoi verific ce-mi spune si ma duc sa cer exact ce vreau.

    Thumb up 0
  12. #12

    discutia e lunga si complexa. andrei, ai dreptate, dar nu asta e obiectul discutiei. deja aceea e faza a treia de vanzari, ori noi suntem la faza -n-1

    ce plm e aia DSLR?

    Thumb up 0
  13. Nu stiu exact… dar trebuie sa recunosti ca suna complicat si se potrivea argumentatiei, nu? ;;)

    :))

    Thumb up 0
  14. #14

    clar:))))))) lets google it

    Thumb up 0
  15. #15

    Digital Single Lens Reflex

    Thumb up 0
  16. Da ma. E o camera de aia de fotoualching. 😉

    :))

    Thumb up 0
  17. #17

    da, nici aia cu fotoualkingul nu o inteleg. in fine:))

    Thumb up 0
  18. Photowalking-urile sunt niste intruniri artistice intre blogger-i si care se lasa cu poze urcate pe flickr.

    Mai citeste si tu niste `telectuali (Gramo etc) nu numa` Zoso, Zoso toata ziua! :))

    Thumb up 0
  19. #19

    eu citesc si gramo:) doar ca nu inteleg conceptul

    Thumb up 0
  20. #20

    Pai, din punctul meu de vedere cam asta e obiectul discutiei. Ca nu stim sa vindem.
    Eu problema de la care s-a plecat o vad altfel. Nu e permis in ziua de azi sa ai contact cu clientul daca nu stii cum sa te porti cu el. Cam asta s-a intampla in majoritatea cazurilor celor care lucreaza in partea de freelance in IT.
    Da suntem specialisti, suntem tari de tot in domeniul nostru, dar daca nu gasim o cale de comunicare la nivelul clientului suntem complet inutili.

    Thumb up 0
  21. #21

    andrei, marea majoritate a IT-stilor sunt niste soareci de biblioteca, cu valente interrelationale umane ce tind spre zero. asta e marea buba cu freelancerii. sunt buni, dar doar in jobul lor.

    Thumb up 0
  22. de cele mai multe ori clientul vine si nu stie ce vrea…
    atunci omu` zice: recomanda`mi ceva

    tu fiind pus acolo nu intamplator incepi sa`i zici ce vrea sa auda.
    clientul roman e foarte prost informat, nu a auzit de gugal, uneori trebuie sa pierzi o gramada de timp sa`i explici un concept foarte simplu.

    cum zicea careva mai sus, si zicea foarte bine..daca omul vine ideile lui si pleaca cu ale tale esti bun.

    Thumb up 0
  23. #23

    ARHI, si atunci evoluam de la "o boala grava a Romaniei", la o boala grava a IT-istilor, nu?
    Boala Romaniei, daca e sa insist pe acest cliseu, e ca toti cred ca pot face de toate. Prea putini fac lucrurile la care se pricep, si cu atat mai rar, ceea ce le place. Si culmea, apoi se plang de faptul ca nu le iese bine.
    P.S. eu sunt dintre IT-istii non-soareci de biblioteca oare?

    Thumb up 0
  24. #24

    Limpede a zis:

    „Daca te duci la Istambul insa… nu pleci pana nu cumperi. iti face turcul reducere pana sa vanda in pierdere aproape dar tot iei :)”

    ma duc sa-mi cumpar tot ce tine de tech in Istanbul 😀

    Thumb up 0
  25. stiu lanturi de firme care vand prin agenti (vanzatori) si bat astia pula de ei ca de ultimii rahati

    Thumb up 0
  26. :)) Mersi de citat. 😀 Zilele trecute o duba de 3.5t mi-a calcat Siemensul meu drag. M-am dus la un tip care vinde telefoane si i-am zis: uite, s-a intamplat asta si vreau un mobil exact la fel. Identic! Si omul m-a servit cu placere! Fara comentarii, fara galme. Daca aia am vrut aia am primit. Elegant si de bun simt! Am luat telefonul si el si-a luat banii! 😀 Si asa toata lumea e multumita! 😀 I know I am! 😀

    Thumb up 0
  27. #27

    i’m just fucking… ignore this

    Thumb up 0