Am rămas frapat de un articol, în care autoarei i se pare extrem de normal ca într-un cuplu, în vacanţă, fiecare să meargă acolo unde se simte mai bine, că aşa e normal şi bine şi că astfel arăţi cât de mult îl iubeşti pe celălalt.

Mai demult, maddame mă urca pe lustră afirmând că e absolut normal ca într-o căsnicie, fiecare să aibă banii lui, cheltuielile să se facă jumi juma şi că ce fericire extremă e asta. Am vrut să o întreb la vremea respectivă, dacă faceţi un copil, la maternitate plătiţi nemţeşte? Sau când o să îi daţi bani de buzunar, o să îi daţi fiecare 50% din sumă?

Meh copii, eu înţeleg că am îmbătrânit, dar chiar atât de mult s-a pervertit ideea de cuplu? Atât de puţin ne pasă de comuniunea cu cel de lângă noi?
Când s-a instaurat egoismul ăsta feroce?