Citeam comentariile din articolul de ieri al lui Maddame, cel în care unele doamne și-au pus poalele în cap, iar unele idei mi se păreau ușor ciudate, mai ales exprimate de femei. Se pare că unele femei suferă de un complex al dominării și au nevoie să simtă că domină, conduc, fac. Comparativ cu comentariile bărbaților, unde nici măcar unul nu a venit cu idei de genul, pare cel puțin ciudat, nu?

Așa că stau și vă întreb, mai sunt oameni printre voi, și femei, care încă simt acest gen de nevoie într-o relație de iubire? Și nu mă refer la dominația sexuală, ci la acel Eu aduc banii, eu dau cu pumnul în masă, tu faci ce spun eu etc. Chiar sunt foarte curios de răspunsuri.

A, și mi-am adus aminte de ceva. Sunt unele doamne, tot acolo, care spun că ele preferă să aleagă un tip cu bani. Drăguțelor, problema voastră este că habar nu aveți ce înseamnă, de fapt, mulți bani. Așa cum nici eu nu aveam, acum mulți ani, prima oară când am intrat într-un anturaj de oameni cu bani și unul din prietenii mei mi-a zis despre un altul ceva de genul A, nu face mulți bani, cel mult 500 000 de euro pe an, iar eu eram uăăăăă, ăia sunt puțini?

Tipul cu bani pe care credeți voi că îl alegeți, de fapt vă alege el, că cuantifică, vă evaluează la zi, calculează rata de depreciere e mărfii și return of investment pe termen lung, calculat în diversele beneficii pe care le are de pe urma mărfii pe care o vindeți. Faptul că veți avea mai mulți bani decât acasă și nu veți mai fi săracă nu înseamnă nimic, banii aceia, pentru el, vor fi infimi și reprezintă doar cost of doing business.

Nu mai fiți mărfuri.