Am văzut în ultima vreme multe reflecții docte asupra sistemului de sănătate din România, care este desigur falimentar iar medicii sunt niște incompetenți șpăgari care le lasă să mori la poarta spitalului.

Suntem experți în păreristică și futegrijă. În general, chestia asta mă distrează, dar am ajuns la un punct în care opinionarzii dezinformați și agresivi mă exasperează. Da, și tu!

Momentul a fost catalizat de băiatul ăsta. 

Ăsta e nivelul educației medicale din România: un băiat care nu știe că este vaccinat de rujeolă, și de aia nu a făcut boala, dar emite păreri docte online. Alți semidocți care îl citesc și probabil se gândesc „da mă, are dreptate, ce i-a zis-o!”. Cancer de informații nedocumentate care se împrăștie până când metatstazează la nivelul întregii societăți. 

Și acum o să arunc în voi cu un termen pe care doctorii îl folosesc la fiecare consultație, și de care depinde decisiv calitatea actului medical: anamneza. Când ajungi la doctor, înainte să arunce cu analize în tine, te întreabă: unde doare, de când doare, ce boli mai ai, ești alergic la medicamente, părinții tăi ce boli au, chestii din astea. În funcție de răspunsurile tale, medicul poate să îți pună un diagnostic preliminar, pe care îl va confirma sau infirma prin analize specifice. 

Și acum să îmi spuneți voi: câți dintre voi sunteți capabili să răspundeți măcar 50% corect la întrebările astea?  

Câți vă cunoașteți istoricul medical? Știți ce boli ale copilăriei ați avut, și la ce vârstă? Știți că puteți afla dacă ați avut unele boli virale sau nu, dozându-vă din sânge anticorpii specifici (de exemplu, la varicelă, se dozează anticorpii pentru virusul varicelo-zosterian)?

Câți dintre voi știți ce boli au părinții voștri și care dintre ele sunt transmisibile genetic (de exemplu, bolile autoimune cam au șanse să fie transmise următoarelor generații)?

Câți știți ce vaccinuri ați făcut atunci când erați mici?

Câți știți dacă ați făcut vreodată alergie la un medicament?

Mă, și nu e greu de aflat. Puteți cere fișa de la medicul de familie, puteți să intrați online să vedeți care era schema de vaccinare în perioada când erați voi mici, puteți să folosiți internetul pentru a citi (din surse decente, pe care ar trebui să știți să le alegeți, că vă dați pe internet de zeci de ani și sunteți deștepți) despre bolile pe care le au părinții voștri. 

Puteți, înainte să mergeți la doctor, să notați simptomele voastre (ce te doare, cum, de când), încercând să fiți cât mai succinți și exacți. 

Puteți, atunci când vă vaccinați copiii, să citiți câte ceva despre bolile care sunt incluse în schema de imunizare din România. Despre boli, nu despre vaccinuri, ca să vă mai scadă din elanul oligofren antivaccinist. Atunci când voi sau copiii voștri primiți un diagnostic și un tratament, urmăriți evoluția și rețineți dacă a funcționat sau nu, pentru că s-ar putea ca boala să revină, și să știți ce să vorbiți cu doctorul. 

Dacă vă faceți analize, întrebați medicul pentru ce sunt necesare și ce înseamnă rezultatele în afara intervalului de referință. Nu faceți pe deștepții, dar documentați-vă și țineți minte. Într-o zi, informația asta s-ar putea să vă salveze pielea. 

Calitatea actului medical va fi întotdeauna atât de bună pe cât de cooperant și informat este pacientul, pentru că medicii nu sunt dumnezei, oricât de bine ar fi pregătiți. Sănătatea este, în primul rând, în mâinile voastre. Încercați, dacă tot vă bateți joc de ea, măcar să o faceți în cunoștință de cauză. 

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.