Mi-a provocat întrebarea asta un comentariu de ieri, a unei tipe care spunea ceva gen „deși sunt pupătoare de moaște”.
Am avut o prietenă care a murit, anul trecut, de cancer la plămâni. Eu am cunoscut-o când a terminat facultatea, acum destui ani. Și nu avea nicio treabă cu dumnezeu, religie sau orice altă prostie de genul acesta. Nu o interesa subiectul și disprețuia, în general, pe oricine arăta apetență spre prostii de genul acesta și încerca îndoctrinări subtile.

Nu am mai auzit de ea până la finalul lui 2017, când m-a căutat ca să o ajut. Era disperată, aflase că are cancer la plămâni, ea crezând că are doar o tuse sâcâitoare. Încerca să capete ajutor de oriunde, în speranța că, poate, va reuși să învingă boala. Nu a reușit, până să reușesc eu să adun acte și lucruri pentru ea, a aflat că metastazele i-au ajuns la creier. Ultimele cuvinte pe care mi le-a trimis au fost O să îmi pierd părul meu frumos… După care nu am mai auzit niciodată de ea. Am găsit pe facebook niște condoleanțe la adresa ei. Murise la 2 luni după ultimul mesaj.

Ce voiam să spun.
În acele momente, se transformase complet. Mailurile se terminau întotdeauna cu Mă rog la sfântul Nectarie și la sfântul Efrem (cred, nu sunt sigur de efrem), povestea că merge și se roagă la diverse biserici, citește rugăciuni și alte lucruri de gen. Sper că i-a ajutat psihic, măcar și a găsit o urmă de liniște în asta.

Dar pe voi, cei care sunteți religioși și nu din cei îndocrinați în școli și familie, pentru că acolo e evident de unde vine credința netrămutată, cei care v-ați găsit credința la maturitate, ce v-a făcut să descoperiți zei? Întotdeauna este o boală mortală, care vă arată cât de fragilă vă este umanitatea și cât de aproape este sfârșitul, în orice moment? Sau te trezești într-o zi și începi să faci legături diverse între evenimente disparate și, la final, le dați intepretare religioasă?

Chiar sunt foarte curios, nu reușesc să înțeleg mecanismul care face rotița aia de normalitate să facă click și gata, totul se învârte în jurul a altceva. Nu sunt disprețuitor, nu scriu în bătaie de jos, e doar pură și simplă curiozitate.

Dormi în pace, Adia.