Îmi place ideea de cafea în așteptare. Apelează la bunătatea nativă a oamenilor și chiar poate fi un ajutor real pentru oameni năpăstuiți.

După care m-am trezit și am realizat o chestie.
Câți bătrâni amărâți veți vedea că intră într-un pub select, întrebând de o cafea în așteptare? Îmi vine să cred că numărul lor va tinde spre zero.

Câte ciori de parcare, care, după ce vor fi înghețat jecmănindu-te de bani, ca să nu îți zgârie mașina, vor intra după cafele moka, imediat după ce își vor da seama că e posibil? Vă spun eu. Toate.

Câți barmani hulpavi vor băga banii în buzunar și nu vor da nimic mai departe? Nu știu.

Dar ca rromân verde, nu pot să nu mă gândesc la caracteristicile clasice ale compatrioților mei.
Hoția, șmecheria, descurcatul.
Poate mă înșel.