Articole despre nea ilie

Mi-a zis Cetin că cică textele mele sunt prea lungi, să iau exemplu de la el: scurt. Mno, acuma, nici el nu mai poate ca-n tinerețe. Aveam vreo 6 – 7 ani când l-am văzut pe bunicul și vreo trei vecini de-ai lui că se duceau la el în […]

Știți cum e, când te duci prin locurile natale te apucă așa o emoție de copil. Te bucuri de parcă ești într-o excursie, într-un loc nou. De data asta m-am dus singur, fără coana Sculăreasă. Nici nu intru bine pe ușă că mă ia mama de la intrare: – Am un plic pentru […]

Zbor de-ăla lung de 9 ore. N-am nicio problemă să merg cu avionul, dar 9 ore te rupe. În dreapta mea se așează o doamnă cu fiica ei de vreo 8-9 ani. – O să fim colegi de zbor – zice doamna ca și cum noi pilotam avionul. Puștoaica, n-a durat mult și […]

– Eh, așa are unele noroc! Crescut la țară, am auzit fraza asta de foarte multe ori și de fiecare dată era vorba de bărbatul uneia pe care alta o privește cu admirație sau invidie (că niciodată nu mi-am dat seama) ce zice suspinând: – Eh, așa are unele noroc, dă peste câte […]

(a văzut coana Sculăreasă ciorna și mi-a zis că nu mai pup nimic cald dacă public așa ceva acum de 8 martie, așa că dacă citești articolul dă și tu o acatistă) Cu câțiva ani înainte să plec din țară a apucat-o pe nevastă-mea fiorul revoluției feminine iar pe mine o durere de […]

  Bunicul era surd. Chestie pe care cumva a moștenit-o și tata (dar doar la o ureche) și pe care-am moștenit-o și eu – când mă întreabă coana Sculăreasă ce bani mai sunt în cont. În fine, bunicul era surd. Nu auzea. Trebuia să strigi la el, săracul, și se uita așa la […]

După ce-am renovat biblioteca veche și ne-am chinuit să aducem și cărți în ea – operație care-a durat aproape doi ani, în sfârșit am deschis. Doar că pentru a ne măsura succesul aveam nevoie de cititori. Lucru cam greu într-o suburbie a Constanței, așa că am împrăștiat tot felul de afișe care mai […]

Mă duc pe-acasă mai dăunăzi și dacă tot am concediu zic să mă mai ocup de bibliotecă. Pentru cei care nu știu, biblioteca veche a ars iar cea nouă am refăcut-o cu ajutorul unui regretat om de radio, așa că locul ăla mi-e foarte aproape de suflet. Bucuria bibliotecarei. – A, ce bine […]

Am citit pe la o blogăriță un text de-ăsta încurajator, motivațional de-ăsta cu viață, cu tornada timpului… Eu când văd titluri de-astea fug că și-așa stau prost cu stomacul. În ziua aia nu știu ce-am avut și zic hai să citesc crezând că e un mesaj de-ăsta cum are Cetin pe pereții din […]

Scris de Nea Ilie de la Scularie Edi și Mădă sunt cel mai mișto cuplu din câte cunosc. Amândoi intelectuali. El, finanțist la o bancă, ea chimist la un combinat. Pe ea o cunosc din generală, e din același sat în care-am copilărit și unde stau și acum părinții […]

Scris de Nea Ilie de la Scularie Palas, Constanța – miercuri 18 octombrie 1989 Cu mâinile înfipte în buzunarele hainei și cu gândurile în asfalt azi am plecat spre liceu fără chef de școală. Știam că avem lucrare la Tehnologie dar n-am avut timp să învăț, a trebuit să termin Quo […]

De Thanksgiving am avut o hărmălaie la mine-n casă de turbam. Eu aveam treabă să repar un ‘coperiș la o cașcarabetă în care-mi țin sculele de grădinărit când mă trezesc cu un amic recent mutat în America și cu un prieten de-al lui cu neveste și copii, la mine-n ogradă. Bă, […]

Zoso a făcut cumva rost de catalogul emag de black friday. Luci, au și hote ieftine, să mai scape și nevasta lui Nea Ilie…

Scris de Nea Ilie de la Sculărie Îl știți pe Mișu. Ăla cu suedeza, da. Eh, l-am sunat sâmbătă de dimineață. – Ohoo, hai să trăieș­­ti cu numele Mihae, să-ți dea bărbosul sănătate și să te-nsori și tu odată, să ieși de pe agenda babelor. – Mulțumesc unchiule, lasă bre, că […]

Scris de Nea Ilie de la Scularie Vi s-a întâmplat să auziți o expresie, o zicală, o cimilitură și să n-o înțelegeți? Cum era aia cu “Dar din dar se face rai” — eu pe-asta n-am înțeles-o, neam! Chiar și “neam” ăsta de la sfârșit pe care bunica îl adăuga mai mereu, nu […]

Scris de Nea Ilie de la Sculărie Mi-a zis cineva pe-aici că cică să-mi mențin “linia realistică”, să n-o dau în fantezii. Băi tată, crede-mă, eu nici acum n-am priceput bancul cu Iozefini care prin hipnoză îi făcea pe-ăia de la etajul 10 să-și arunce televizorul pe geam până când o […]

Scris de Nea Ilie de la Sculărie Acum nu vă așteptați ca toate povestirile să fie comice. A și zis seniorul pe-aici “ce bă, crezi că ai haz?” N-am, n-am, iar hazul ți-l faci, nu cade el așa din slove. Vine Costică acum ceva ani cam pe vremea asta că cică […]

Scris de Nea Ilie de la Sculărie Unii dintre voi se întreabă cum am ajuns să scriu pe arhiblog. Am pile la guvern, tata e la ONU, soră-mea e manager – urcă firma pân’la cer, oricum nu mă las! Sunt un fel de Florin Piersic pe care dacă-l scăpau ăștia printr-un […]

Scris de Nea Ilie Koti a fost prima mea gagică din liceu. Așa se pronunță, Koti. Era o unguroaică minionă și țăpănoasă, bine înfiptă în realitate. Știa asta niște tehnici de supraviețuire mai ceva ca Bear Grills cu tot meniul de la râme-n sus. Bineînțeles, începutul a fost timid: – Vrei […]

Scris de Nea Ilie de la Sculărie Apropo de președintele nostru – pe care pun pariu că mulți îl vor regreta ca pe Ceaușescu, am avut un coleg de facultate pe numele lui Marius care-a stat în cămin cu noi. Bun băiat, crescut cuminte, fiu de preot (ca și mine). Numai […]