Nu știu dacă, în general, se simte, dar sunt unul din bărbații care sunt condiționați genetic să trăiască pentru copiii săi. Sunt terminat după copiii mei, deși nu am crezut vreodată că o să fiu tată sau că o să am doi. Momentan doi, cine știe.

Datorită aceste dorințe egoiste de a fi fericit alături de copiii mei, am făcut totul ca să fiu aproape de ei, din primul moment. Tot ce fac în acest moment este conturat în jurul posibilității de a fi cât mai mult în preajma lor.

Asta a implicat, din partea mea și suficiente sacrificii, desigur. Se știe că dacă tati stă acasă, tati poate face orice, pentru că, practic, stă acasă, ce mare brânză? Nu prea am putut ajunge la diverse întâlniri, pentru că aveam 2 pietricele de moară legate de glezne. Nu am putut face parte din diverse campanii, pentru că nu aveam când să ajung, să particip și cineva să mai stea și cu copiii. Reversul a fost că am reușit să fiu lângă ei, amândoi, când au făcut primii pași, când au spus, amândoi, prima oară MAMA (damn kids, TATA nu s-a putut) și altele

Desigur, plăcerea de a sta cu ei vine și cu niște obligații. Nu poți sta lângă ei ca lângă niște pietre, pentru că, dacă nu știați, vă spun eu acum, copiii sunt ca niște bureți care absorb totul și au nevoie tot timpul să învețe, să vadă, să facă cu mâna lor. Așa că, indiferent dacă ai sau nu talente educative, pui mâna și execuți ce e nevoie.

Trebuie să faci biberon cu lapte? Faci, că plânge copilul. Trebuie să îl hrănești? Faci și asta. Când vine vremea de diversificare, dai frumos cu lingurița, după care ștergi jumătate din broccoli de pe fața ta sau de pe jos și pe pereți, pentru că puiul tău iubește buruiana aia la fel de mult cum o iubești și tu? Faci și asta. Citești povești noaptea până îți pică fruntea, schimbi scutece aromate, plimbi cu mașina drăcușorul care urlă și nu adoarme decât dacă e plimbat cu viteză pe autostradă. Faci, faci toate chestiile astea.

Pe de altă parte, te simți ca un zeu când vezi că bucățica aia de carne care, în urmă cu foarte puțin timp, era doar o dunguliță roșie în plus pe un test de sarcină, începe să facă singur chestii. Să ronțăie legume, să bea singur apă din sticluța lui, pe care ai dat o căruță de bani ca să nu curgă pe el, dar totuși curge, să se șteargă la guriță de piure, ocazie cu care să își dea inclusiv la ceafă.

Vorbind de sticla de apă a copilului, e fenomenal cât de rapid vor copiii să își țină singuri sticla/biberonul. Deja la câteva luni au primele tendințe de a întinde mânuțele să prindă sticla și să tragă spre ei. Nu mai țin minte vârsta exactă, dar îmi aduc aminte cum turna drăcușorul cel mic ceaiul pe el, pentru că voia el neapărat să țină singur sticluța aia specială.

Am scris cele de mai sus la rugămintea AQUA Carpatica, cu ocazia lansării produsului AQUA Carpatica Kids, sortiment de apă dedicat copiilor, cu sticluță de 250 de ml, excelentă pentru manevrare și dop special, cu supapă din silicon, care curge doar atunci când copilul bea din ea. AQUA Carpatica Kids e are o cantitate foarte mică de sodiu și cel mai scăzut conținat de nitrați dintre toate apele îmbuteliate din România și poate fi folosită cu încredere pentru hidratarea celor mici.

În perioada sărbătorilor, AQUA Carpatica Kids are o promoție specială, 20 de sticle plus 4 gratuite. Practic, nevoile unui copil pe timp de o lună. Aproape.