Exact când se terminaseră ecourile postului cu Mănăstirea Dervent, când astăzi am văzut pe ProTv un episod dintr-un serial, nuștiucum se numește.

În serial, o mămică își omorâse fetița de 6 luni, bolnavă de boala Thy-Sachs, pentru ca atunci când se va declanșa boala, să nu sufere. Boala Thy-Sachs distruge celulele nervoase și îl transformă pe om într-o legumă.

Să fim înțeleși, eu aprob eutanasia pentru oamenii care doresc asta. Tatăl meu a murit de cancer. Nu vă puteți imagina ce dureri sunt, ce chin, ce suferință pentru cei din jur, care îl văd, știu că va muri, știu că are suferințe atroce, dar nu au ce să îi facă. Așa că sunt de acord cu încetarea suferințelor unui om care știe că va muri, la dorința sa.

Dar un copil de 6 luni? Nu are nici cel mai vag discernământ. Nu știe ce înseamnă să suferi. Nu a trăit practic, nu știe ce înseamnă viața.
Faptul că tu, ca părinte, știi că va suferi, îți dă dreptul să îi iei viața?
Poate dragostea unui părinte să ucidă?
Și dacă ucide, ucide din dragoste pentru copil, sau din egoism, pentru a nu fi nevoit să treacă prin agonia morții copilului său?