Vorbeam ieri cu un prieten, legat de manifestațiile de pe 10 și despre faptul că românii, în suma lor, sunt doar niște lepre inseminate de carași aurii, reprezentate de Mălin Bot. Iar omul, ca o concluzie a discuției, mi-a zis ceva de genul:

– Cetin, dacă îți iubești țara, dacă iubești locurile astea, dacă îți iubești familia și nu ai intenția de a pleca din ea decât turist sau cu picioarele înainte, trebuie să fii ca o apă. În limbaj tehnic, se numește teoria minimei rezistențe.

Este evident că acest popor are un destin tragic, din cauza locației țării, din cauza educației rusești, din cauza lenei caracteristice și, cu siguranță, nimic nu se va schimba aici, pe timpul vieților noastre și ale copiilor noștri. Nu există nicio speranță în această direcție și nici copiii noștri nu vor vedea așa ceva.

Așa că trebuie, în primul rând, să ai grijă de ai tăi, de familia ta, de prietenii tăi și de tine. Trebuie să faci bani, iar în românia oamenii sunt, cu deosebire, proști și fraieri, pot fi făcuți fără nicio problemă. Și nu trebuie să îți pară rău, dacă ei te-ar vedea la pământ, cu un portofel în mână, te-ar călca pe cap, în timp ce îți iau portofelul.

România e o țară unde se dă și e va da șpagă întotdeauna, indiferent de salariile celor care primesc șpaga. Medicii, în majoritatea lor, sunt niște șpăgari care s-au apucat de medicină știind că vor lua șpagă încă din facultate. Așa că, chiar dacă vor avea salarii de 10 000 de euro pe lună, șpaga tot va trebui dată, pentru că așa știu toți, așa e bine, așa e normal.

Vrei să reziști? Vrei să trăiești mai bine decât râurile de gunoaie care se scurg zilnic, calme și placide, pe lângă tine? Va trebui să îți bugetezi și șpaga în cheltuielile familiei. Vei da șpaga la medic, la ANAF, la școală, pentru ca copilul tău să aibă o clasă mai bună, vei da șpagă la învățătoare, la polițist, la toată lumea. Dar tu și ai tăi veți trăi mai bine. Viața ta va fi mai bună, vei fi mai sus decât ceilalți și, overall, vei trăi mai bine decât un occidental mai bine plătit.

Și trebuie să ne învățăm copiii să emigreze, pentru a închide cercul. Chiar și dacă, ca la articolul cu emigrarea, vei muri singur, departe de ei. Vei ști că nu ai trăit degeaba și asta e tot.

De murit, murim singuri oricum.